Munca fără carte de muncă: prestatorul casnic [002]
Din 2022 avem o lege a prestatorului casnic, doar că a fost nevoie de-o rectificare ulterioară în 2024 pentru a avea și activitățile ce pot fi prestate și remunerate
Din 2022 avem o lege a prestatorului casnic (Legea 111/2022), doar că a fost nevoie de-o rectificare ulterioară în 2024 (OUG 38/2024) pentru a avea și activitățile ce pot fi prestate și remunerate. În prezent există și o platformă digitală (tichete.anofm.ro) a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) unde fiecare își poate face cont pentru a cere servicii sau pentru a le presta. Chiar dacă atât legea prevedea ca platforma digitală să fie disponibilă din prima zi a anului 2024, aceasta a intrat în funcțiune pentru publicul larg de-abia recent, spre finalul lunii aprilie.
Prestatorul casnic nu este lucrător, din cauza derogării de la Codul Muncii, și nu este plătit în bani, ci în tichete de activități casnice.
Art. 1 din Legea 111/2022: Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prezenta lege reglementează modul în care persoanele fizice pot desfășura activități casnice în schimbul unei remunerații acordate sub formă de tichete de activități casnice.
Tichetele se pot rambursa și se oprește impozitul pe venit și contribuția la pensie (CAS-ul) pentru jumătate din valoarea acestora. Scopul tichetelor este de-a trece munca „la alb”, de-a putea înțelege mai bine sistemul de muncă casnică, dar și de-a le oferi asigurare de sănătate acelora care o prestează.
Sistemul totuși lasă multe semne de întrebare, în principal referitor la decizia de-a nu-i considera pe aceștia „lucrători” și de a nu-i acoperi cu un contract de muncă. Exploatarea la care erau supuși deja lucrătorii casnici nedeclarați, documentată în principal prin articolele de presă din ultimele decenii, nu o să fie rezolvată de un sistem de tichete. Probabil că vom putea identifica mai bine magnitudinea fenomenului și se vor putea dezvolta politici sociale mai inclusive.
Lăsându-i pe aceștia în afara definiției de lucrători, abuzurile la care au fost deja supuși vor continua să fie perpetuate. În esență nu este vorba doar de abuzuri, ci și de drepturi fundamentale, precum ar fi cel la repaus săptămânal sau la concediu plătit. De aceste drepturi nu se vor putea bucura prestatorii casnici, doar dacă vor reuși să-și pună îndeajuns de mulți bani deoparte pentru a-și lua câteva zile de odihnă.
Cadrul legal
În expunerea motivelor inițierii proiectului legislativ se numără participarea mai activă a tinerilor pe piața muncii (14.8% care nu se aflau nici în educație, dar nici nu lucrau – NEET la momentul dat), dar și ajutarea femeilor „care au responsabilități de îngrijire față de persoane dependente”. Lucrătorii casnici sunt adesea invizibili în discursul public, chiar dacă fiecare dintre noi cunoaștem o persoană ce lucrează în casa alteia sau o persoană care îngrijește o bătrânică. Drepturile de care acestea beneficiază sunt adesea la „mica înțelegere” între cel care prestează sarcinile și cel care le cere – beneficiarul.
Când problemele apar, prestatorul nu are un mecanism prin care să i se facă dreptate, deoarece relația în care se afla cu beneficiarul nu este una de muncă legală, conform Codului Muncii. Această problemă persistă, deoarece reglementarea activității de prestator se servicii casnice nu clasifică relația dintre beneficiar și prestator ca una de muncă, precum cea dintre un angajator și angajat. Totuși acestora li se recunosc formal mai multe drepturi, iar ținerea unei evidențe a relațiilor dintre prestatori și beneficiari oferă, cel puțin teoretic, un mod prin care conflictele pot găsi o soluție.
Expunerea de motive arată dorința guvernanților de-a aduce venituri adiționale la bugetul de stat, dar inițiatorii legii recunosc că estimarea acestor beneficii adiționale este dificilă din cauza lipsei de date referitoare la munca nedeclarată sau informală. Un Eurobarometru din februarie 2020 indică că 1 din 10 europeni au achiziționat bunuri și servicii provenite din munca nedeclarată. 30% dintre aceștia declară reparațiile/renovările locuințelor ca principalele servicii la care au apelate, urmate mai apoi de coafor și cosmetică (27%).
Activitatea casnică, în textul legii, reprezintă activitatea ocazională, necalificată ce se decide în urma unei înțelegeri orale între un prestator și un beneficiar. Prestatorul nu poate să fie un membru al familiei beneficiarului, iar durata zilnică a prestării nu poate depăși 12 ore (6 ore pentru cei cu vârsta cuprinsă între 16 – 18 ani).
Între prestator și beneficiar există o relație mediată de tichetul eliberat de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) ce are valoarea nominală de 15 RON. Între prestator și beneficiar, în funcție de sarcinile ce trebuie îndeplinite, se stabilește numărul de tichete ce urmează să fie acordate. Nimeni nu poate impune un număr de tichete, iar nimeni nu are obligația să accepte – totul se negociază.
Textul legii nu menționează plata cu ora, deci înțelegerea conform căreia un tichet ar reprezenta plata pe-o oră este eronată. Dacă acesta termină sarcinile mai devreme, trebuie să primească numărul de tichete asupra căruia s-a înțeles cu beneficiarul. Amintim că înțelegerea este una orală.
Tichetele, mai apoi, se preschimbă în bani la oricare dintre agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene sau a municipiului București. Pentru fiecare tichet se datorează plata contribuției pentru asigurări sociale (CAS – pensie) în procent de 25%, dar și a impozitului pe venit (10%). În fapt, baza de calcul pentru impozit și CAS este 50% din valoarea tichetului, deci taxarea este mai puțin de jumătate față de taxarea pe un salariu.
Introducerea tichetelor de activități casnice, pe lângă aducerea în zona „albă” a muncii nedeclarate, dorește să asigure o mai mare acoperire în serviciul de asigurări de sănătate (CASS). Prestatorul nu plătește Contribuția de asigurări sociale de sănătate (10%), doar că atunci când preschimbă cel puțin 85 de tichete lunar (1.275 RON) va primi calitatea de asigurat. Trebuie menționat că asigurarea de sănătate nu este garantată și vine doar în urma preschimbării a 85 de tichete lunar. Astfel, calitatea de asigurat poate înceta brusc dacă prestatorul fie nu a reușit să găsească îndeajuns de muncă în acea lună sau nu a muncit din probleme ce nu stau de natura sa.
Tichetele sunt introduse nu doar pentru a trece munca casnică la „alb”, dar și pentru a-i stimula pe cei care sunt deja angajați în alte companii. Angajatorii au dreptul să le ofere angajaților tichete sub formă de „bonusuri”, precum sunt și tichetele de masă sau acele vouchere de vacanță. Pentru fiecare 600 de tichete oferite unui angajat (echivalent 8.000 RON), angajatorul mai poate să-i ofere gratis încă 50. Pe scurt, statul îți dă bani gratis, dacă cheltui o anumită sumă.
Legea prevede că la achiziționarea și utilizarea unui număr de tichete, beneficiarul va primi un număr gratuit anul următor:
- Beneficiarii casnici care au achiziționat și utilizat minim 600 de tichete vor primi 75 gratuit.
- Angajatorii care au achiziționat și acordat minim 600 de tichete pentru același angajat vor beneficia de 50 de tichete adiționale. Numărul de tichete adiționale se înmulțește cu numărul de angajați cărora li s-au acordat minim 600 de tichete.
Impactul acestei măsuri, conform proiectului de lege ce-a stat la baza Legii 111/2022 indică un impact de 1.500.000 RON în 2025, urmat ce 3.000.000 RON în 2026. Dacă valoarea tichetului rămâne la 15 RON, atunci pentru 2025 inițiatorii estimau oferirea a 100.000 tichete adiționale, iar în 2026 a 200.000.
Unde este sănătatea și securitatea în muncă?
Textul legii menționează o serie de drepturi pe care prestatorul le are, printre care cel la demnitate, la protecție împotriva abuzului, hărțuirii sau violenței, dar și la asigurare în sistemul de asigurări sociale (pensie) sau sănătate (în urmă preschimbării a 85 de tichete). În ciuda drepturilor formulate pe hârtie, respectarea acestora rămâne o problemă amplificată de numărul redus de oameni ce lucrează în domeniul protecției muncii.
Din 2009 până în 2022, numărul inspectorilor de muncă din cadrul Inspecției Muncii și ITM-urilor a scăzut cu 23.5% (-460), conform raportărilor anuale ale instituției. Numărul scăzut de inspectori din teritoriu creează o problemă serioasă în respectarea legii, dată de disponibilitatea redusă pentru a investiga abuzurile, dar și de capacitățile reduse pentru informare. Inspecția Muncii nu doar sancționează (Lege 108/1999), ci și informează referitor la drepturi.
Nu doar numărul scăzut de inspectori creează problema ce este deja amplificată de-o cultură în care promovarea drepturilor muncii este o sarcină secundară, ce există doar pe hârtie și trebuie bifată într-o căsuță pentru o raportare anuală.
Situația lucrătorilor
În România anului 2023, 2.04% din totalul populației angajate se afla în sectorul serviciilor domestice și personale (sectoarele Q88, T97, S95 și S96 definite mai jos), conform datelor Eurostat. Față de 2008, s-a înregistrat o creștere cu 33% a numărului de angajați din acest sector, doar că în același timp numărul total de angajați din economia națională a scăzut de la 8.9 la 7.6 milioane (o scădere de 14.3%). Creșterea arată mai semnificativ din cauză că numărul total de angajați a scăzut.
Maximul a fost atins în anul 2019, 189.800 fiind angajați în sectorul serviciilor domestice și personale, iar de atunci a continuat să scadă până la 155.200 în 2023. Imaginea devine distorsionată atunci când privim chestiunea sectorului serviciilor domestice și personale dintr-un unghi al unei definiții restrânse (Q88 activități de muncă socială fără cazare și T97 activități ale gospodăriilor ce sunt angajatori de lucrători domestici) față de cel al unei definiții extinse (Q88, T97 și S95 repararea calculatoarelor, a bunurilor personale și S96 alte activității de servicii personale).
Analizarea problematicii din unghiul a două diferențe este necesară, deoarece nu toate sarcinile casnice intră sub incidența definiției restrânse. Chiar dacă în imaginația populară munca casnică este atribuită muncii de îngrijire, de pregătire a hranei sau de curățenie, o componentă esențială o reprezintă și reparațiile din gospodărie, precum și repararea calculatoarelor.
În domeniul serviciilor domestice și personale munca fără a fi declarată este norma. În România situația este dificil de cuantificat, dar la nivelul tuturor statelor europene, mai bine de jumătate din lucrători (indiferent de definiția pe care o folosim) sunt nedeclarați. În mare parte, lucrătorii sunt femei, iar cel puțin 1/6 dintre aceștia sunt migranți.
Un raport din 2021 al Autorității Europene a Muncii indică identificarea angajatorului care beneficiază de pe urma muncii nedeclarate ca o sarcină foarte dificilă. În condițiile în care, conform aceluiași raport, 70% din totalitatea muncii domestice este nedeclarată, identificarea lucrătorilor care suferă abuzuri, iar mai apoi susținerea acestora rămâne o sarcină dificilă, dacă nu cvasi-imposibilă.
Pentru a oferi un nivel de protecție adițională, reglementarea muncii casnice prin intermediul tichetelor îi evidențiază cel puțin pe cei care au cerut servicii, dar și pe cei care le-au prestat. Ulterior, adresarea problemelor de muncă rămâne o sarcină dificilă precum am specificat anterior, atât din cauza nerecunoașterii prestării de sarcini casnice ca o relație legală de muncă, dar și din cauza numărului redus de inspectori ai muncii.
Exemple din alte țări
Reglementarea activității de prestator casnic există de câteva decenii în alte state europene, precum ar fi Franța sau Belgia. În cazul belgian, relația dintre prestator și beneficiar este mediată de un terț ce ne amintește de formula angajării printr-o companie ce plasează forță de muncă temporară. Relația în cazul belgian este una formală de muncă în care prestatorii, cel puțin în teorie, se bucură de aceleași drepturi precum un sudor sau profesor.
În Belgia sistemul funcționează încă din 2004, cu vouchere pe care se plătesc taxe, doar că protecția pentru cei care urmează să primească voucherele – prestatorii – sunt mai bine protejați. Cercetările din ultimii ani care arată că prestatorii beneficiază de garantarea unui loc de muncă pe o perioadă nedeterminată, dacă au lucrat cu un intermediar de servicii mai mult de trei luni. De asemenea, dacă beneficiarul anulează peste noapte sarcina domestică pe care prestatorul urma să o realizeze, atunci cel din urmă va primi voucherele.
În România este neclar, obligația acordării voucherelor vine din înțelegerea orală pe care prestatorul și beneficiarul o au, doar că nu este specificat ce se întâmplă în cazul anulărilor „de pe-o zi pe alta”. La o interpretare a legii, înțelegem că voucherele se acordă doar în urma prestării serviciilor, astfel o anulare „de pe-o zi pe alta” nu obligă beneficiarul în niciun fel să compenseze timpul pierdut al prestatorului.
În ciuda acestui sistem, condițiile de lucru în sistemul belgian rămân suboptime conform unui studiu bazat pe 42 de interviuri ce beneficiază de pe urma acestor vouchere. În 2004, motivele ce-au stat la baza sistemului au fost similare cu cele din România, iar dorința de-a îmbunătăți calitatea vieții pentru familiile ce-și permiteau „o persoană în casă” a reprezentant un element esențial.
Intenția de-a stabili un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală vine la un preț greu de plătit față de care statul a închis ochii în ultimele decenii (secole, chiar) și-a justificat munca domestică neplătită pe diferențele de gen din familii. Cei care-și permit „o persoană în casă”, vor apela la acesta servicii, doar că „persoana din casă” nu va reuși să-și permită ulterior o altă „persoană în casă”. Și chiar dacă și-ar permite, lanțul vicios creează un fenomen de exploatare ce ajunge să ofere mai multă autonomie celor care-și permit, în timp ce aceia săraci rămân fără oportunități. Principalele afectate sunt femeile pe umerii cărora au căzut și continua să cadă cea mai bună parte din sarcinile domestice.
Soluția ar fi un sistem ce nu discriminează pe bază de venit și pune o parte (dacă nu chiar în totalitate) din sarcinile domestice în grija statului sub formă de cantine, călcătorii, curățătorii, etc. Mentalitatea intervenționistă prin care statul trebuie să ofere condiții prosperității generale a cetățenilor nu coincide cu noile reguli fiscale care prioritizează sustenabilitatea financiară ce duce fie la investiții reduse sau la privatizări (din cauza deficitului ridicat sau a gradului ridicat de îndatorare).
Dificultăți pentru sindicaliști
Derogarea de la Codul Muncii a prestatorilor de servicii casnice creează dificultăți ridicate în respectarea unor condiții adecvate de sănătate și siguranță la locul de muncă. Sindicalizarea și reprezentarea în structurii asociative ale prestatorilor casnici rămâne o sarcină dificilă, dacă nu aproape imposibilă, atât din cauza incertitudinii legislative, cât și a timpului limitat și a caracterului individual al lucrului.
Noua Lege a Dialogului Social 367/2022 a introdus o definiție persoanei care se poate sindicaliza, extinzând de la salariat la salariat/lucrător. Posibilitatea sindicalizării lucrătorilor independenți rămâne încă o necunoscută dată de-un cadru legislativ lipsit de-o definiție clară a lucrătorului independent. Definițiile furnizate de Legea Dialogului Social ne lasă într-o dificultate de-a înțelege dacă lucrătorul independent este persoană fizică sau juridică. Definiția lucrător/salariat (art. 1 pct. 5) specifică clar calitatea de „persoană fizică” a acestuia, în schimb ce pentru lucrătorul independent (art. 1 pct. 6), această calitate nu este specificată.
Deoarece nu beneficiază de un salariu lunar, munca pentru tichete sociale se aseamănă cu cea de pe platformele digitale, de tip UBER sau Bolt, unde cu cât „lucrezi mai mult, cu atât primești mai mult”. Printre riscurile cu care se confruntă și prestatorii de sarcini domestice, dar și lucrătorii de pe platformele digitale, se numără incertitudinea carierei și a locului de muncă, dar și stresul ce rezultă din cauza unui program instabil.
Chiar dacă conform textului legii nu este vorba de-un contract de muncă, relația dintre un prestator și beneficiar este cea de muncă și ar trebui protejată conform tratatelor și convențiilor internaționale, printre care amintim de Convenția Lucrătorilor Domestici a Organizației Internaționale a Muncii (C189 OIM).
Pe lângă C189, la nivel european, există Directiva 89/391/EEC privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă, care, în continuare, exclude lucrătorii domestici din definiția de lucrători. Un grup de europarlamentari în 2023 a adresat o întrebare Comisarului European pentru Locuri de Muncă și Drepturi Sociale cerând clarificări referitoare la excluderea lucrătorilor casnici. Comisarul a indicat că indiferent de excluderea lucrătorilor casnici din definiția formală a lucrătorului, aceste standarde sunt minime, iar statele pot decide să-i includă formal. România nu i-a inclus, ci, din contră, a considerat de cuviință ca prin Legea 111/2022 să-i excludă complet.
Legea privind reglementarea activității prestatorului casnic se derogă de la prevederile Codului Muncii și stabilește relația dintre prestator și beneficiar ca nefiind una „de muncă” în definiția tradițională a acesteia. Dispozițiile Codului Muncii se aplică acolo unde există un raport de muncă ce este stabilit de existența unui contract individual de muncă (CIM) sau a unui contract de ucenicie.
Activitatea casnică, chiar dacă este remunerată prin acordarea acelor tichete, se stabilește oral și nu este necesară semnarea vreunui document pentru a stabili sarcinile ce urmează a fi efectuate. Prestatorul și beneficiarul se înțeleg de comun acord asupra plății, dar și a sarcinilor ce nu pot fi altele decât cele din lisa activități casnice definite, conform OUG 38/2024.
Concluzii + gânduri de viitor
Din nevoia de-a trece munca la „alb” dintr-un sector unde norma este de-a nu o declara, sistemul de vouchere reprezintă o soluție temporară ce poate duce la o mai bună identificare a fenomenului. Fiecare dintre noi cunoaște o persoană care lucrează în gospodăria altuia, fiecare cunoaște o persoană ce îngrijește o bătrânică sau care face curățenie într-o casă.
Acestea vor beneficia, dacă urmează să lucreze pe baza tichetelor, de beneficii adiționale. În continuare, asigurarea de sănătate rămâne un lux ce poate fi accesat doar prin răscumpărarea a 85 de tichete lunar, o situație dificilă pentru cei care fie nu reușesc să găsească îndeajuns de multe oportunități sau nu pot să lucreze din cauza unor cauze, precum ar fi cele medicale, sau de îngrijire a unor persoane bolnave prin propria familie.
În acest context, problema pe care Legea prestatorului casnic încearcă să o rezolve este mai degrabă adusă la suprafață fără o schimbare substanțială a situației acestor prestatori. Un bandaj peste o rană ce sângerează, dar pe care nimeni nu o vede. În lanțul vicios „de-a avea o persoană în casă” cei din clasele de venituri inferioare au de suferit. Echilibrul dintre viața privată și profesională rămâne un lux.
Acest articol a fost pregătit pentru Confederația Națională Sindicală „Cartel Alfa” și reflectă opinia autorilor. Acest material nu reprezintă poziția CE sau a Guvernului României, care nu poartă răspunderea modului în care informația conținută în acest comunicat ar putea fi utilizată.
Proiectul "+CAP – Capacitarea CNS Cartel ALFA pentru îmbunătățirea și modernizarea dialogului social la toate nivelurile", cod proiect 311262, este implementat de către CONFEDERAȚIA NAȚIONALĂ SINDICALĂ - "CARTEL ALFA", în calitate de beneficiar, în parteneriat cu FEDERAȚIA "SOLIDARITATEA SANITARĂ" DIN ROMÂNIA și este cofinanțat din Fondul Social European+ și se desfășoară în perioada 01.02.2024 - 31.01.2029.
Obiectivul general al proiectului vizează creșterea capacității organizațiilor sindicale printr-o serie de intervenții cu implicații sistemice la nivel național. Acest obiectiv este direct corelat cu obiectivul PEO ESO 4.2 „Modernizarea instituțiilor și a serviciilor pieței muncii pentru ca acestea să evalueze și să anticipeze necesitățile în materie de competențe, să asigure o asistență promptă și personalizată și să sprijine corelarea cererii și a ofertei, tranzițiile și mobilitatea pe piața muncii”.
Proiectul vizează un grup țintă total de 510 persoane, membri/specialiști ai partenerilor sociali și respectiv minim 28 parteneri sociali sprijiniți pentru a-și îmbunătăți capacitatea de a formula și implementa politici relevante, în vederea consolidării dialogului social și a parteneriatelor pentru ocupare și formare.
Valoarea totală eligibilă a proiectului este de 37.226.719,00 lei din care 28.442.886,33 lei contribuția UE și 8.783.832,67 lei valoarea eligibilă nerambursabilă din bugetul naţional.