Mai e loc de creșterea salariului minim dincolo de datorii, deficit și instabilitate politică? [Analiza 006]
Principalul element de creștere salarială și implicațiile asupra economiei. Să ne fie frică de creșteri salariale? Dar de profitul ridicat al marilor companii?
România are timp până în luna noiembrie a anului curent să transpună în legislație directiva europeană privind salariile minime adecvate. Transpunerea vine în urma consultării cu partenerii sociali, atât în comisiile de dialog social, dar și în cadrul Consiliului Național Tripartit. În momentul de față există în lucru un plan de cinci ani pentru promovarea negocierilor colectivă – o altă componentă importantă a directivei.
Directiva nu stabilește ca salariul minim din România să fie egal cu cel din Germania. Directiva nu impune nici o valoarea minimă, dar nici o formulă pe care statele ar trebui să o implementeze mot-a-mot.
În schimb oferă următoarele valori de referință pe care statul le poate lua în considerare atunci când își dezvoltă propria formulă:
50% din valoarea salariului mediu (suma tuturor câștigurilor salariale împărțite la numărul de lucrători).
60% din valoarea salariului median (câștigul salarial al lucrătorilor din jumătatea economiei).
Discuțiile referitoare la salariul minim au progresat, iar guvernul a înaintat o formulă bazată pe creșterea prețurilor (inflația) și productivitatea muncii. Valoarea de referință este 50 - 52% din salariul mediu. Partenerii sociali nu au fost de acord cu formula propusă, iar din partea sindicală critica a fost legată de lipsa corelării salariului minim cu coșul minim de consum pentru un trai decent.
Statele au responsabilitatea să găsească o cale care să ofere predictibilitate modificării salariului minim, dar în același timp să acopere și să ofere condiții minime pentru un trai decent. Traiul decent nu reprezintă trecerea de pragul sărăciei, ci acoperirea unor nevoi de trai reflectate în coșul minim de consum pentru un trai decent.
În toamna anului trecut coșul minim de consum pentru o persoană era de 3.807 RON, mai mare chiar decât valoarea salariului minim brut din prezent. La o investigație în detaliu, unii ar întreba de ce în coșul minim pentru un trai decent sunt incluse elemente precum uleiul de măsline, untul sau mai multe tipuri de haine.
Răspunsul este simplu: traiul decent. Nu vorbim de supraviețuire care, clar, se poate face cu conserve de carne din porc de la supermarket-uri, cu tăiței instant și supe la plic. Există trai decent fără alimentație, mai ales în țara în care există cel mai mare risc să mori de-o boală care putea fi prevenită sau tratată?
Evoluția salariului minim
Față de 2018 – primul an în care contribuțiile sociale (pensie și asigurare de sănătate) au fost trecute în totalitate în plata angajaților – salariul minim este astăzi aproape dublu. În 2024 salariul minim brut a ajuns la 3.700 lei față de 1.900 în 2018.
Creșterea până în 2022 a fost lentă, în medie cu aproximativ 150 lei anual. Dacă în 2022 salariul minim brut era 2.550 lei, până la finalul lui 2023 acesta ajungea să atingă pragul de 3.300 lei (creștere de 750 lei).
În aceeași perioadă salariul mediu lunar înregistra o creștere substanțială de la 6.126 RON în 2022 până la aproximativ 7.725 în 2024 conform datelor furnizate de Comisia Națională de Strategie și Prognoză. Salariul mediu nu măsoară persoana din jumătatea economiei și nici nu arată traiul oamenilor de rând. Cercetările anterioare pe salariul minim, articolele din presă referitoare și analizele Cartel ALFA semnalează discrepanța dintre salariul median și cel mediu.
Dacă ar fi să punem toți banii la comun și i-am distribui egal la numărul de lucrători, ne-ar ieși salariul mediu. Chiar dacă într-o economie puțini câștigă venituri ridicate, iar cea mai bună parte se află pe salariul minim, venitul mediu ar părea ridicat. Dacă în economie avem doar zece lucrători, unul câștigă disproporționat de mult față de restul care sunt pe salariul minim, salariul mediu o să fie ridicat. Dacă 9 sunt pe minim, atunci cine trece de salariul mediu? Doar acel om cu venituri ridicate. În realitate cei mai săraci niciodată nu ajung la valoarea acestuia, iar salariul median (salariul din jumătatea economiei) este mai aproape de salariul minim.
În textul directivei, o țintă posibilă este de-a echivala salariul minim cu 50% din salariul mediu. În 2024, salariul minim ar trebui să crească cu 163 lei pentru a reprezenta 50% din salariul mediu. Creșterea salariului minim brut la 50% din valoarea salariului mediu ar duce la o diminuare a valorii nete a acestuia dacă facilitățile fiscale nu ar fi modificate.
În prezent persoanele încadrate pe salariul minim au parte de 300 de lei netaxabili. Astfel, salariul minim brut de 3.700 lei aduce angajatului 2.363 lei. Statul oprește 37% comparativ cu aproximativ 43% aplicat unui salariu ce nu beneficiază de astfel de facilități fiscale. Raportat la brut, salariul minim pe economie nu atinge 50% din cel mediu, dar dacă convertim în net, situația este diferită.
Conform datelor furnizate de Comisia Națională de Strategie și Prognoză, salariul mediu brut lunar va ajunge la 9.461 lei în 2027. Dacă valoarea de 50% s-ar respecta, atunci salariul minim ar trebui să ajungă la 4.731 lei, o creștere de 27,9% față de 3.700 lei în prezent. Creșterea salariului minim rămâne în continuare principalul mecanism de creștere salarială din cauza scăderii negocierilor colective, dar și a sindicalizării.
Pe fondul crizei deficitului, dar și a unei politici fiscale care favorizează marele capital în defavoarea populației, creșterea salariului minim din următorii ani va rămâne un subiect controversat. Campania electorală aduce o putere de negociere populației care-și dorește veniturile să crească, dar în același timp Comisia Europeană este cu ochii ațintiți asupra guvernului României. Pe de-altă parte, anul viitor va trebui să avem o nouă lege a salarizării unitare, iar presiunile asupra guvernului se intensifică.
Presiunile multiple necesită o nevoie de creativitate fiscală din partea guvernului, altfel riscăm ca cea mai bună parte a impactului să fie suferită de către oameni. De problema deficitului nu scăpăm, iar dacă o ignorăm fără a ajusta mecanismele de colectare a taxelor și impozitelor, aceasta se adâncește. Eliminarea facilităților fiscale pentru IT&C, construcții sau industria alimentară sunt printre măsurile menționate în Raportul privind sistemul fiscal din România elaborat de Banca Mondială în 2023.
În ultima conferință de presă a BNR privind raportul asupra inflației din august 2024, interesul general al jurnaliștilor a fost direcționat către politica fiscală a României. Discuțiile în spațiul public referitor la problema deficitului atrag atenția asupra riscurilor cu care România se confruntă: încredere scăzută în stat, ascensiunea extremei-drepte cu mesaje populiste (Planul Simion), creșterea salariului minim, rata inflației care nu va atinge ținta de 2,5% prea curând, o piață a muncii tensionată, rata politicii de dobândă monetară în continuare ridicată, incertitudinea față de reducerea unor facilități fiscale și creșterea pensiilor ca rezultat al recalculării.
Anterior discutam despre sentimentul oamenilor față de economie. În ciuda unor prezumții eronate de-a echivala economia exclusiv cu studiul numerelor, aceasta depinde considerabil de sentimentele actorilor din piață. Anxietatea față de problemele enumerate mai sus, la pachet cu nevoia ridicată de consum pentru a atinge un trai decent (în ciuda creșterii considerabile a salariului mediu, riscul de sărăcie s-a redus timid) trimite șocuri în piață. Creșterea salariilor duce la o rată mai ridicată a inflației? Depinde.
Salariul minim și inflația
Creșterea salariului minim a fost determinată, în principal, de criza costului de trai. Ca răspuns la războiul din Ucraina, dar și la șocurile din lanțurile de aprovizionare provocate de pandemie, prețurile au înaintat galopant. Conform datelor Eurostat, prețul combustibililor a crescut cu 11,6% în 2021, iar apoi cu 29,5% în 2022. În 2023, anul în care salariul minim a crescut cu 30% (de la 2.550 la 3.300 lei), inflația carburanților a încetinit la doar 7,5%.
Politica salariului minim este reactivă, bazându-se pe acțiunile din piață pentru a ghida traiectoria acestuia. Practic, statul nu poate anticipa toate șocurile, așa că așteaptă să vadă ce se întâmplă, iar apoi reacționează. Ca răspuns la creșterile accelerate de prețuri din anii trecuți, dar și a presiunii directivei, în ultimii doi ani salariul minim a crescut accelerat. Presiunile vin și din partea sindicatelor care în cadrul Consiliului Național Tripartit – locul unde patronatele, sindicatele și guvernul se întâlnesc – pun presiune pentru o creștere mai substanțială a acestuia.
Impactul creșterii salariale asupra inflației depinde și de perspectiva din care abordăm problema. Din ultimul raport asupra inflației elaborate de BNR în august 2024 reiese:
„Astfel, dinamica alertă a salariilor din economie, indusă de majorările salariului minim, de creșterea rapidă a celor din sectorul public, dar și de caracterul puternic concurențial al piețelor forței de muncă, ar putea genera presiuni inflaționiste persistente.”
În abordarea clasică, măririle salariale duc la o creștere a cererii pe piață ce, automat, va duce la o creștere de prețuri. Dacă oferta de bunuri rămâne constantă, atunci prețurile, în teorie, vor crește, deoarece mai mulți oameni concurează cu bani pentru aceeași marfă.
Când lovim cu ciocănelul într-un punct din genunchi, piciorul se extinde. Când creștem salariile, prețurile ar trebui să crească automat, pe baza aceluiași mecanism. Problema este că economia nu este un mecanism biologic, ci o creație socială pe care noi, ghidați de propriile convingeri, o ghidăm.
Să ne imaginăm o piață în care producătorii vând roșii. Cererea de roșii din partea populației este crescută, mai ales că sezonul de făcut bulion este în floare. Producătorul se gândește să-și mărească profitul (unii ar spune că este chiar o dorință naturală), așa că poate alege două căi:
Observă cererea ridicată și impune un preț mai mare. Oamenii vin cu banii la el și se bat pe roșiile ce le are la vânzare. De ce să le vândă cu 6 lei/kg, când le-ar putea vinde pe toate cu 7 lei/kg?
Numărul de consumatori care pot plăti 7 lei/kg scade, dar tot vinde toată marfa.
Mărește producția de roșii și menține același preț la tarabă. Numărul de
Numărul de consumatori se mărește, la fel și cantitatea, iar profitul crește.
Explicația simplificată arată dinamica teoretică a pieței, doar că trebuie să existe și o discuție suplimentară pe dimensiunea profitului. Într-o piață bunurile nu sunt egale, iar un ventilator mic de plastic cu care ne răcim fața de pe Temu nu are aceeași însemnătate ca un metru cub de lemne cu care ne încălzim casa iarna. Un alt exemplu, o rochie dintr-un magazin suedez nu are aceeași însemnătate ca niște plăci de polistiren cu care ne putem izola casa pentru a reduce consumul de căldură.
De unele bunuri avem nevoie pentru a supraviețui în timp ce altele sunt stricte dorințe care ne-ar putea face viața mai ușoară sau plăcută – ventilatorul sau rochia. Într-un mecanism economic nu este vorba doar de piață, ci și de viețile oamenilor care sunt afectate de fluctuații ale prețurilor. Teoria clasică consideră că totul se va ajusta, că piața va curăța cererea excesivă și va readuce totul pe linia de plutire. Despre ce fel de cerere excesivă discutăm când ne gândim la încălzirea locuinței sau produsele alimentare fără de care un om nu poate trăi?
În discursul inflaționist, dorința creșterii profitului rămâne în continuare un subiect marginal-discutat în România. Raportul BNR asupra inflației din februarie 2024 identifică sectoare în care rata profitului a crescut, precum ar fi Construcții, Energie sau IT&C, dar nu vede o tendință sistematică de-a transmite această mișcare în creșterea prețurilor. O analiză a Băncii Centrale Europene din 2023 arată că în zona EUR creșterea profiturilor a dus la un nivel al inflației mai ridicat.
Perspectiva depinde de măsurători, dar conform ambelor rapoarte creșterea salariilor conduce la presiuni inflaționiste. De ce? Motivele ar fi multiple, dar să ne întoarcem la producătorul care vinde roșii în piață. Producătorul ar putea să mențină același preț și să vândă în continuare aceeași cantitate de roșii. Oamenii ar avea salarii mai mari, dar ar cheltui la fel pe roșii, iar de restul banilor s-ar duce în a achiziționa ardei și vinete pentru zacuscă.
Dacă producătorul ar menține prețurile, iar cantitatea vândută nu ar fi diferită față de cea anterioară, profitul nu ar crește (totul rămâne constant – ceteris paribus). Pentru un producător local care lucrează singur, creșterea profitului are o însemnătate diferită față de un conglomerat de energie care trebuie să întoarcă valoare acționarilor. Pentru acel producător, creșterea de un leu poate-i asigură un an în plus, dar pentru un conglomerat energetic profitul făcut de pe urma suferinței populației se duce în buzunarul acționarilor.
În absența unor mecanisme de-a proteja consumatorii de presiuni asupra prețurilor, unii se vor îmbogăți din sărăcirea altora. În 2022 și 2023, cele 5 mari companii de combustibili fosili (ExxonMobil, Chevron, Shell, BP & TotalEnergies) au plătit acționarilor sume record de aproximativ $100 miliarde. Dacă în 2021, 6,9% dintre europeni se chinuiau în a-și încălzi locuința, în 2023 procentul ajungea la 10,6%. Este natural ca în economie cei mai săraci să sufere la mâna celor mai bogați?
În aceste condiții, merită să întrebăm cât este de fapt impactul creșterii salariale asupra creșterii prețurilor? Prezumția simplă conform căreia prețurile cresc atunci când omul are mai mulți bani în buzunar, ignoră profitul și specula companiilor.
Salariul minim și deficitul
Criza prin care trece România este amplificată și de numărul oamenilor încadrați pe salariul minim pe economie. În 2024, aproximativ 1,03 milioane de contracte erau pe salariul minim (inclusiv construcții și agricultură). În 2023, au fost în total 1,77 milioane de contracte, iar anterior numărul se situa în jurul 1,25 – 1,74 mil. Din 2023 până în 2024 scăderea a fost de -42,1% provocată în principal de OUG 142/2021 care a introdus în Codul Muncii obligativitatea creșterii salariului dacă este echivalent cu cel minim brut pe țară garantat după cel puțin 2 ani de la înregistrarea contractului:
„Salariul de bază minim brut pe țară garantat […] poate fi aplicat pentru un salariat pentru o perioadă de maximum 24 de luni de la momentul încheierii contractului individual de muncă. După expirarea perioadei respective, timp în care salariatul va fi calificat sau nu, acesta va fi încadrat cu un salariu de bază superior salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.”
Scăderea considerabilă a numărului de contracte pe salariul minim nu aduce neapărat bunăstarea populației, din cauza acelor 300 lei netaxabili. Dacă salariul unei persoane crește cu 1 leu pentru ca angajatorul să respecte prevederile OUG 142/2021, atunci netul va scădea:
- 3.700 lei brut -> 2.363 lei net.
- 3.701 lei brut -> 2.238 lei net.
- 3.930 lei brut -> 2.363 lei net.
Presiunile par a se înrăutăți, dar panica momentului ignoră realitatea economică din ultimele secole care a fost dominată de-un dezechilibru mai degrabă decât de-un echilibru. În fața acestor presiuni, în cel mai pesimist scenariu, statul poate acționa pe calea clasică: statul este prea mare, trebuie redus prin privatizări, tăieri de personal, menținerea unui număr ridicat de posturi înghețate sau stagnarea salarială.
Discuțiile se îndreaptă în acea direcție: salariile sunt prea mari, prețurile cresc, iar cineva trebuie să plătească. În cazul unui scenariu pesimist, ce se alege de omul de rând care n-a ajuns niciodată la salariul mediu?
Urmează mai multe analize pe salariul minim. Fiți pe fază. 💪
Acest articol a fost pregătit pentru Confederația Națională Sindicală „Cartel Alfa” și reflectă opinia autorilor. Acest material nu reprezintă poziția CE sau a Guvernului României, care nu poartă răspunderea modului în care informația conținută în acest comunicat ar putea fi utilizată.
Proiectul "+CAP – Capacitarea CNS Cartel ALFA pentru îmbunătățirea și modernizarea dialogului social la toate nivelurile", cod proiect 311262, este implementat de către CONFEDERAȚIA NAȚIONALĂ SINDICALĂ - "CARTEL ALFA", în calitate de beneficiar, în parteneriat cu FEDERAȚIA "SOLIDARITATEA SANITARĂ" DIN ROMÂNIA și este cofinanțat din Fondul Social European+ și se desfășoară în perioada 01.02.2024 - 31.01.2029.
Obiectivul general al proiectului vizează creșterea capacității organizațiilor sindicale printr-o serie de intervenții cu implicații sistemice la nivel național. Acest obiectiv este direct corelat cu obiectivul PEO ESO 4.2 „Modernizarea instituțiilor și a serviciilor pieței muncii pentru ca acestea să evalueze și să anticipeze necesitățile în materie de competențe, să asigure o asistență promptă și personalizată și să sprijine corelarea cererii și a ofertei, tranzițiile și mobilitatea pe piața muncii”.
Proiectul vizează un grup țintă total de 510 persoane, membri/specialiști ai partenerilor sociali și respectiv minim 28 parteneri sociali sprijiniți pentru a-și îmbunătăți capacitatea de a formula și implementa politici relevante, în vederea consolidării dialogului social și a parteneriatelor pentru ocupare și formare.
Valoarea totală eligibilă a proiectului este de 37.226.719,00 lei din care 28.442.886,33 lei contribuția UE și 8.783.832,67 lei valoarea eligibilă nerambursabilă din bugetul naţional.
Băiat deștept!