Evoluția salariului mediu net - prosperitate sau nu? [Analiza 005]
Salariul mediu a crescut substanțial în ultimii ani. Riscul sărăciei rămâne ridicat în România. Cine câștigă salariul mediu?
Rezumat
Salariul mediu net a crescut în medie cu 12.66% în mai 2024 față de aceeași lună a anului trecut. Toate sectoarele economiei naționale au înregistrat creșteri anuale, dar cele mai accentuate au fost în Învățământ - 27.97% și în HORECA - 21.85%.
Creșterea din Învățământ a fost rezultatul grevei de anul trecut, în timp ce în HORECA criza costului de trai a oferit o mai mare putere de negociere angajaților.
Față de luna trecută, aprilie 2024, salariul mediu net a scăzut cu -1.90%.
Principalul mecanism de creștere salarială într-o bună parte dintre sectoarele economiei rămâne salariul minim pe economie.
Indicele salariului mediu real ne arată o creștere față de anul trecut - 107,2 - în ciuda creșterii prețurilor, românii, în medie, își permit să consume mai mult.
Același indice, raport la ianuarie 2020, ne arată o evoluție la 115,0.
Raportat la ianuarie 2008, ne arată o evoluție la 210,6.
În ciuda creșterii salariului mediu real, riscul de sărăcie rămâne ridicat. Creșterea salarială aduce mai mulți bani în buzunar, dar distribuția inegală a acestora menține sărăcia ridicată.
Câștigul salarial mediu net lunar a fost în luna mai 2024 de 5.118 LEI
În ultimele 12 luni, salariul mediu net lunar a înregistrat o majorare de 12,66%, crescând de la 4.543 lei în mai 2023 până la 5.118 lei în prezent (o creștere de 575 lei).
Față de aceeași perioadă a anului trecut fiecare sector al economiei naționale a înregistrat creșteri ale salariului mediu net. În continuare, creșterea salariului minim rămâne principalul mecanism de creștere a veniturilor populației. În aceeași perioadă (mai 2023 - mai 2024) salariul minim a crescut de la 1.898 lei până la 2.079 lei, o creștere de 181 lei.
Pe fondul scăderii gradului de sindicalizare și negociere colectivă ca rezultat al Legii 62/2011 (între timp abrogată de Legea 367/2022), salariul minim a rămas principalul mecanism de creștere salarială. Cum de? Oamenii au negociat mai puțin colectiv, negocierile individuale fiind favorizate în care angajații, propriu-zis, nu negociau nimic ci semnau. Puterea era de partea angajatorilor.
În ultimul an cele mai considerabile creșteri ale salariului mediu net au fost înregistrate în Învățământ (1.347 lei), Intermedieri financiare și asigurări (1.046 lei) și Producția și furnizarea de energie electrică… (858 lei).
Cele mai scăzute creșteri au fost în Agricultură, silvicultură și pescuit (201 lei), Construcții (272 lei) și Activități de spectacole, culturale… (373 lei). Trebuie reamintit că în primele două sectoare (Agricultură și Construcții) există salarii minim diferite, alimentate de nevoia de-a trece la “alb“ o bună parte din economia informală. Salariul minim în Agricultură.. și-n Construcții a crescut în noiembrie 2023 (OUG 93/2023), doar că creșterile minimului au venit pentru a acoperi introducerea plății asigurării de sănătate. Netul a crescut nesemnificativ, arătând o importanță ridicată a crizei costului de trai în negocierea unor salarii mai mari. În limbaj simplu nu mai veneau oamenii la muncă dacă nu le dădeai mai mult.
Față de luna precedentă, cea mai bună parte din categorii au înregistrat o scădere a veniturilor nete. Față de aprilie 2024, scăderea generală a fost de -1.90%, iar în sectoare precum industria extractivă, valoarea medie s-a diminuat cu -12.21%. Învățământul rămâne categoria care-a câștigat atât raportat la valoarea anului trecut (+27.97%), dar și față de aprilie (+9.88%).
De ce au scăzut? Bonusurile, primele au fost acordate doar în anumite luni. Dacă primești primă de Paște, în luna următoare este normal să arate o scădere a salariul mediu net lunar.
Creșterile din Învățământ sunt rezultatul grevei și a presiunii puse pe guvern. Creșterile salariale de care au beneficiat și bugetarii în ultimul an au fost de-asemenea rezultatul numeroaselor proteste sau amenințări cu grevă (Sănătate, guvern, agenții în teritoriu, etc).
Negocierea rămâne în continuare un joc al puterii, iar în absența unei noi legi cadru a salarizării unitare (ultima variantă fiind 153/2017 ce se aplică din 2018), singurul mod de creștere a veniturilor este prin negociere directă. Creșterile salariale anticipate prin Legea 153/2017 au fost deja aplicate, iar negocierea depinde acum de puterea organizațiilor sindicale, dar și de sentimentul public. Cu cât mai mulți ochi sunt puși pe guvernanți, cu atât și sindicatele pot negocia mai bine.
Într-o lume ideală, o lume a păcii industriale (concept al statelor corporatiste în care sindicatele și patronatele se așază și negociază fără prea mult conflict) negocierile la masă ar fi îndeajuns, doar că fără “a-și arăta colții“, organizațiile rămân blocate doar la promisiuni. Problema vine atât din lipsa de cooperare a angajatorilor, dar și din lipsa de expertiză de negociere a sindicatelor. În ciuda unei legi favorabile care permite negocierea colectivă la nivel de sector (este, de asemenea, obligatorie), până în prezent sunt doar 3 contracte înregistrat (Învățământ, Sănătate și Bănci). În această situație, protestul, greva, și “scandalul public“ rămâne mecanismul principal de negociere.
Calcularea salariului mediu lunar
La baza calculului salariului mediu net lunar stă o cercetare statistică electivă. Nu se iau în considerare toate veniturile salariale din economia națională, ci 23.300 de unități economico-sociale. Pentru bugetari se iau în considerare toate salariile, cu excepția unităților publice locale care sunt culese pe baza unui eșantion reprezentativ (820 de unități județene).
Greșim dacă ne uităm doar la 23.300? La prima vedere poate părea dificil de tras o concluzie, iar primul gând ar fi: dacă am ales doar unitățile cu salarii mari, iar în realitate salariul este mult mai mic?
Cercetarea electivă anticipează aceste limite și se pregătește prin a face o selecție reprezentativă. Se uită la ansamblul economiei naționale - câte firme sunt în construcții, dar în IT&C? Dintre acestea, câți angajați avem la nivelul sectorului? Dacă 22% din angajații economiei naționale sunt în industrie, atunci de câte firme din acest sector am avea nevoie pentru a putea fi reprezentativi?
Cercetătorii își pun aceste întrebări și iau decizii. Decizia nu este lipsită de limitări, iar Institutul Național de Statistică garantează o probabilitate de 95% și posibilitatea unor erori de +/-3%. Fiecare cercetare electivă este afectată de erori, iar indiferent de alegerile pe care le facem, ne vom confrunta cu erori.
Dar de ce nu luăm toate salariile, cât de greu ar putea să fie? Pe lângă lipsa comunicării instituționale (problema care s-a mai redresat odată cu fondurile PNRR) și volumul de muncă ar fi mai ridicat. Chiar dacă cercetarea exhaustivă ar fi de-o acuratețe mai ridicată, volumul mare de muncă la pachet cu adaptările instituționale nu explică necesitatea schimbării. Datele pe care le primim (calculate similar la nivel EU) sunt îndeajuns de bune (nu corecte la zecimală) pentru a ne crea o imagine de ansamblu.
Ce înseamnă mai precis salariul mediu?
Dacă am lua la întâmplare un om din economia națională, ar trebui să ne așteptăm ca acesta să fie plătit cu salariul mediu net? Deloc. Salariul mediu adună practic toate sursele de venit salariale lunare (inclusiv bonusuri, prime), scade apoi taxele, impozitele și împarte la numărul de salariați.
Mai precis ne arată cât ar câștiga fiecare angajat dacă am distribui salariile în mod egal. Doar că nu sunt distribuite egal, iar salariul din jumătatea economiei (muncitorul 50% + 1, salariul median) este mai aproape de salariul minim decât de cel mediu.
Angajații din IT&C rămân în continuare cei mai bine plătiți din țară cu un salariu mediu de 9.737 lei net în mai 2024 față de media națională de 4.709 lei.
La coada clasamentului se află HORECA, unde salariul mediu net a ajuns la 2.984 lei în luna iulie. În graficul de mai jos am introdus și Activități de spectacole, culturale, dar și Construcții pentru a compara dinamica față de IT&C.
Crearea unui argument - lecția de economie politică
Dacă am compara cu evoluția inflației din ultimii ani, salariul mediu net pare să fi crescut mai agresiv decât prețurile. Există fluctuații, la final de an a crescut cu 6,59% în medie, în martie 2024 cu 6,34%, în timp ce în ianuarie 2024 a scăzut cu -4.33%. În aceeași perioadă inflația a oscilat, iar doar o singură lună, în ianuarie 2024, a depășit valoarea de 1%.
Suprapunerea creșterii salariului mediu cu inflația lunară crează un grafic ce ne poate duce ușor la o concluzie. Concluzie eronată? Depinde pe cine întrebi, căci dacă te uiți în partea patronală, argumentul ar putea fi într-o direcție, în timp ce la noi se duce într-alta. Suprapunerea creșterii salariului cu inflația nu arată dacă omul își permite mai mult sau mai puțin, nici dacă viața a devenit mai grea sau mai ușoară.
Cum de-ajunge să depindă de perspectivă dacă ne uităm la numere? Numerele nu sunt neutre, iar în crearea unui argument politic (totul este politic, nu trebuie să ne fie frică de acest cuvânt), grupurile iau decizii. Pe baza acelor decizii se crează un argument care mai apoi este susținut de-o altă serie de trăiri și de date.
Deci totul este doar propagandă? În sensul popular al cuvântului propagandă, nu, deoarece nu mințim cu date și nici nu distorsionăm realitatea. Dacă ne-am opri doar la suprapunerea pe-un grafic a creșterii salariului mediu și a variației inflației, am putea trage concluzia că una a crescut mai mult ca cealaltă. Atât. Să spui că lucrătorii au câștigat mai mult ar fi eronat, deoarece față de ce perioadă au câștigat mai mult? Creșterile salariale au acoperit criza costului de trai din ultimii 4 ani?
Pe noi nu ne ajută, așa că ne ducem mai aproape în a calcula indicii. Indicele reprezintă o comparație față de-o perioadă de referință. În cazul de față am luat mai 2023, i-am dat valoarea 100, iar apoi am calculat valoarea următorilor indici:
Indicele salariului mediu net: 112,7.
Indicele prețurilor de consum: 105,1.
Indicele salariului mediu real: 107,2.
Dacă ne raportăm la un an calendaristic vedem că salariul mediu net a crescut mai rapid decât prețurile la nivel național. Indicele salariului mediu real se calculează ca raport dintre indicele salariului mediu net și indicele prețurilor de consum.
Am putea spune că se trăiește mai bine, la nivel mediu, că salariile într-adevăr au depășit prețurile și că omul își permite mai multe. Decizia de-a ne raporta la mai 2023 ne influențează concluzia, deoarece dacă ne-am uita mai departe și dacă am defalca pe ramuri ale economiei, rezultatele ar fi diferite.
Dacă ne întoarcem la 2020, vedem o altă dinamică. Într-adevăr, indicele salariului mediu real raportat la ianuarie 2020 este de 115,0. În medie, salariul a crescut mai rapid decât inflația, dar nu este la fel în toate domeniile. În Sănătate și-n Administrația Publică, indicele este, de fapt, sub 100. Astăzi, în aceste sectoare se trăiește mai rău față de 2020.
Am putea să punem punct și să tragem această concluzie, doar că dacă nu menționăm creșterea salarială din Sănătate ca rezultat al Legii 153/2017 (“dublarea peste noapte“), atunci distorsionăm imaginea. Totuși, tot la decizii ajungem, iar în continuare ne întrebăm unde se află de fapt adevărul?
Importanța adevărului în cercetările ce urmează să influențeze politici publice rămâne în continuare subiect central din cauza lipsei de integritate din partea anumitor actori. În continuare se discută cu date false, sondajele electorale din ciclul de alegeri europarlamentare 2024 a confirmat acest lucru. Nu mai este vorba doar de deciziile pe care le menționam anterior, ci de-o dorință de-a distorsiona imaginea.
În cercetările sindicale plecăm de la premisa bunăstării lucrătorului, iar fiecare argument pe care-l aruncăm în spațiul public vizează acest scop. Bunăstarea este, mai apoi definită, de fiecare organizație în modul propriu. Patronatul poate să o vadă dintr-o perspectivă a sustenabilității fiscale (de asemenea ce înseamnă această “sustenabilitate“), iar în partea sindicală să ne uităm din unghiul salariului adecvat.
Bunăstarea rămâne relativă, iar în funcție de perioadă de referință poate arăta diferit. Față de ianuarie 2020, indicele salariului mediu net era de 115 în mai 2024. Față de ianuarie 2008, ajungea la 210,6. Deci, față de 2020 se trăiește un pic mai bine, dar față de 2008 se trăiește mult mai bine.
Dar ce înseamnă mult mai bine? Totul este relativ. Dacă în 2008, un om își permitea o măslină, astăzi poate-și permite două. Două măsline reprezintă un trai mai bun? Exagerăm, simplificăm, dar totul pentru a înțelege limitările indicatorilor pe care-i folosim în politicile publice.
Dacă ne uităm doar la salariul mediu, aflăm cât ar câștiga o persoană dacă toate veniturile s-ar împărți în mod egal. Dacă ne uităm la indicele salariului mediu real, aflăm față de-o anumită perioadă, dacă creșterile salariale medii au depășit rata inflației. Cu fiecare indicator pe care-l aducem, complicăm imaginea, dar în același timp ajungem la concluzii care ar putea surprinde. Spre exemplu, în ciuda unei creșteri substanțiale a indicelui salariului mediu real (2008 - 2024), riscul de sărăcie a scăzut foarte încet.
Față de 2008, numărul persoanelor care se află în risc de sărăcie a scăzut de la 23,6% până la 21,1% în prezent. Scăderea a avut loc în ultimii patru ani, deoarece criza financiară a provocat o creștere a riscului de sărăcie până la 25,1%.
Scăderea timidă a riscului de sărăcie reprezintă că, în ciuda, creșterii venitului mediu net, o îmbunătățirea nu s-a văzut în portofelul fiecăruia dintre noi. Am putea de-asemenea să ne uităm la raportul veniturilor disponibile pentru cei mai bogați 20% și cei mai săraci 20% dintre români.
Veniturile pe care cei mai bogați 20% le au la îndemână se împart la cele pe care cei mai săraci 20%. Dacă în 2008, raportul era de '70, acesta atinge un maxim în 2015 la valoarea de 8,32, scăzând până în prezent la 5,83. În continuare raportul se află peste media europeană, doar că valoarea din 2023 este cea mai scăzută din ultimii 15 ani.
Motiv de fericire? Într-adevăr, diferența s-a redus, dar în continuare este ridicată, iar fără măsuri adecvate de negociere colectivă și sindicalizare, progresul o să fie încet. Dacă revenim la perspectivele multiple pe care le-am abordat mai sus, ce înseamnă progresul? Micșorarea diferențelor salariale între cei mai bogați și cei săraci? Categoric, dar este de-a ajuns dacă ajungem într-o situație similară cu cea din Grecia în care se vor munci 6 zile pe săptămână?
În România datelor, unde creșterea salariului mediu net lunară depășește rata inflației, iar indicele salariului mediu real atinge valori ridicate față de perioade de criză, cum arată de fapt realitatea din teritoriu?
Acest articol a fost pregătit pentru Confederația Națională Sindicală „Cartel Alfa” și reflectă opinia autorilor. Acest material nu reprezintă poziția CE sau a Guvernului României, care nu poartă răspunderea modului în care informația conținută în acest comunicat ar putea fi utilizată.
Proiectul "+CAP – Capacitarea CNS Cartel ALFA pentru îmbunătățirea și modernizarea dialogului social la toate nivelurile", cod proiect 311262, este implementat de către CONFEDERAȚIA NAȚIONALĂ SINDICALĂ - "CARTEL ALFA", în calitate de beneficiar, în parteneriat cu FEDERAȚIA "SOLIDARITATEA SANITARĂ" DIN ROMÂNIA și este cofinanțat din Fondul Social European+ și se desfășoară în perioada 01.02.2024 - 31.01.2029.
Obiectivul general al proiectului vizează creșterea capacității organizațiilor sindicale printr-o serie de intervenții cu implicații sistemice la nivel național. Acest obiectiv este direct corelat cu obiectivul PEO ESO 4.2 „Modernizarea instituțiilor și a serviciilor pieței muncii pentru ca acestea să evalueze și să anticipeze necesitățile în materie de competențe, să asigure o asistență promptă și personalizată și să sprijine corelarea cererii și a ofertei, tranzițiile și mobilitatea pe piața muncii”.
Proiectul vizează un grup țintă total de 510 persoane, membri/specialiști ai partenerilor sociali și respectiv minim 28 parteneri sociali sprijiniți pentru a-și îmbunătăți capacitatea de a formula și implementa politici relevante, în vederea consolidării dialogului social și a parteneriatelor pentru ocupare și formare.
Valoarea totală eligibilă a proiectului este de 37.226.719,00 lei din care 28.442.886,33 lei contribuția UE și 8.783.832,67 lei valoarea eligibilă nerambursabilă din bugetul naţional.
