Tehnologie mai bună, salarii mai mari? 🤖
Revoluția inteligenței artificiale riscă să distrugă și mai mult clasa de mijloc. Lipsa negocierilor colective duce la un "no man's land".
Economia globală trece printr-o perioadă de mari schimbări, provocate de inovațiile tehnologice și de transformările economice. Impactul asupra lucrătorilor, în special cei din categoriile cu calificări medii și scăzute, este semnificativ.
Progresul inteligenței artificiale provoacă un grad ridicat de anxietate în rândul lucrătorilor: vom mai avea job-uri sau nu? Rapoartele sunt mixte, unele evidențiind un impact major, în timp ce altele văd o schimbare mai temperată.
Evoluțiile tehnologice au afectat semnificativ piața muncii, iar uitându-ne în spate putem identifica anumite tendințe. Identificare tendințelor este necesară pentru a ne putea folosi de schimbări în folosul nostru. Politica sindicală rămâne reactivă și este adesea înceată, iar în lipsa unei viziuni active riscăm să continuăm pierderea startului.
Concluzia este simplă: tehnologia scade nevoia de capital uman în anumite domenii, crește productivitatea, iar veniturile din muncă scad. Fără protecții adiționale, lucrătorii vor pierde de pe urma revoluției tehnologiei.
Directiva europeană privind salariile adecvate oferă o pârghie esențială sindicaliștilor: promovarea negocierilor colective. În țările unde gradul de negociere colectivă nu a atins 80%, statul trebuie să dezvolte un plan de acțiune pentru a crește acoperirea. Negocierile colective nu sunt doar despre salarii, ci pot fi o pârghie de acțiune directă a sindicatelor pentru a se asigura că evoluția tehnologiei nu aduce doar bani mai mulți în buzunarele angajatorilor.
Simplu: e nevoie de-o reinventare a negocierilor colective, iar climatul de acum este permisiv în a face acest lucru.
Declinul veniturilor din muncă
Conform datelor recente ale Organizației Internaționale a Muncii, veniturile din muncă au înregistrat un declin global, scăzând cu 0,6% între 2019 și 2022. Deși această scădere poate părea modestă, impactul este resimțit în mod disproporționat de către lucrătorii cu calificări medii și scăzute. Aceștia și-au văzut veniturile stagnând sau chiar scăzând, în timp ce lucrătorii cu calificări superioare au beneficiat de creșteri salariale. Un astfel de dezechilibru subliniază faptul că tehnologia a dus la polarizarea veniturilor, iar muncitorii din sectorul cu calificări medii, în special, și-au pierdut puterea de negociere pe piața muncii.
Practic veniturile din muncă reprezintă totalitatea veniturilor salariale din economie raportat la produsul intern brut. Dacă din PIB scădem veniturile din muncă, rămânem cu profituri, chirii, dobânzi sau dividende. Mai simplu: veniturile de muncă se duc către lucrător, iar restul se duce către angajator.
Când scad veniturile în muncă?
Atunci când cresc mai încet decât productivitatea muncii.
Sau și mai simplu, atunci când cresc mai încet decât producția pe oră muncită.
Sau și mai și mai simplu, atunci când de pe urma ta patronul generează mai multă valoare, dar creșterea salariului este modică/absentă.
Dacă ne uităm la graficul de mai sus vedem o tendință generală de scădere. Din 2005 până în 2008 a scăzut, deci creșterile salariale nu au ținutul pasul cu expansiunea economiei. Dar mai apoi 2008 - 2010, anii de criză, veniturile au crescut ca % din PIB. În perioada pandemiei s-a întâmplat la fel.
E de bine? Nu. Creșterea este artificială, deoarece economia stagnează sau o ia în jos. În perioada imediat de după pandemie vedem o scădere, iar mai apoi o stagnare. Stagnarea poate să fi fost provocată de creșterile salariale ca răspuns la criza costului de trai. Stagnarea la un nivel inferior chiar și anului 2005 reprezintă motiv de îngrijorare. Unde se duc salariile lucrătorilor când profiturile cresc?
Tendința recentă de scădere reflectă realitatea din piață: puterea de negociere a lucrătorilor a scăzut. Tehnologia a inovat, producția industrială s-a mutat mai mult către est iar ce mai rămâne în zona europeană vine cu amenințări la pachet din partea angajatorilor.
Recent Volkswagen a anunțat că se gândește activ să închide fabrici în Europa, iar salariile reale încă sunt mai mici decât nivelul din 2019 în multe state europene. În acest context ambiguu, cât de multă putere de negociere au lucrătorii fără ca statul să intervină activ în economie?
Tehnologia și „golirea” clasei de mijloc
Unul dintre cele mai remarcabile fenomene economice din ultimele decenii este „golirea” clasei de mijloc.
Între 1995 - 2009, ponderea veniturilor din muncă ale lucrătorilor cu calificări medii și scăzute a scăzut cu peste șapte puncte procentuale. În același timp, ponderea veniturilor celor cu calificări superioare a crescut cu cinci puncte procentuale. Acest fenomen a fost observat atât în economiile avansate, cât și în cele emergente.
La prima vedere soluția ar fi de-a crește nivelul de pregătire al tuturor lucrătorilor pentru a accesa venituri mai ridicate. Soluția dispare atunci când înțelegem cu adevărat lanțul de producție: nu toți suntem ingineri sau cercetători, iar în continuare avem nevoie de oameni în fabrici.
Tendința de scădere a ponderii veniturilor este direct legată de avansul tehnologic. Automatizarea și progresul digital au înlocuit sarcinile rutiniere, care erau predominante în rândul muncitorilor cu calificări medii. Astfel, aceștia au devenit din ce în ce mai vulnerabili pe piața muncii. Țările cu expunere ridicată la automatizare, precum Austria, Germania și SUA, au înregistrat cele mai mari scăderi ale veniturilor muncitorilor cu calificări medii.
Simplu: tehnologia a luptat contra lucrătorului. Joburile din industria prelucrătoare au suferit cel mai mult. Mirajul globalizării ca forță emancipatoare a dus la o dezvoltare economică a unor state, doar că nu neapărat și la o creștere a veniturilor lucrătorilor.
Pe lângă pierderile economice, muncitorii au suferit și de pe urma politicilor economice ale unor guverne care au restricționat drepturile angajaților. Un exemplu clar este diminuarea protecțiilor privind orele suplimentare și îngreunarea aderării la sindicate în anumite țări în special în țările din Orientul Mijlociu. Astfel de măsuri nu au făcut decât să agraveze situația pentru muncitorii deja afectați de schimbările tehnologice și economice. Doar să ne amintim de abuzurile din jurul Cupei Mondiale din Qatar 2022 când lucrătorilor migranți le erau confiscate pașapoartele, iar condițiile de lucru erau oribile.
Rolul AI și al tehnologiilor emergente
Inteligența Artificială (AI) a deschis un nou capitol în revoluția tehnologică. Aproape 40% din locurile de muncă la nivel global sunt expuse impactului IA. Spre deosebire de automatizarea tradițională, AI poate afecta inclusiv locurile de muncă cu calificări înalte. Această expunere sporită creează atât riscuri, cât și oportunități, mai ales pentru economiile avansate. Pe de o parte, inteligența artificială promite creșteri semnificative ale productivității; pe de altă parte, riscul creșterii inegalității economice este real, întrucât muncitorii care nu pot adopta aceste tehnologii ar putea rămâne în urmă.
Progresul tehnologic poate crește productivitatea fără a genera o creștere corespunzătoare a salariilor sau a numărului de locuri de muncă. Astfel, dacă într-o fabrică se produc mai multe bunuri cu mai puțini muncitori, veniturile din muncă scad proporțional.
În graficul de mai sus vedem o modelare care ne arată clar impactul AI: crește productivitatea, dar salariile nu vor ține pasul. Cum adică? Nu există la nivel global un consens prin care statele cresc salariile atunci când productivitatea crește. Deci, există situații în care cele două diverg semnificativ.
Și poate nu e vorba doar de creșterea productivității, dar impactul AI va produce în rândul angajaților un sentiment de anxietate. Unii își vor pierde locul de muncă, iar ceilalți vor intra într-o competiție mai acerbă cu un număr și mai puțin de lucrători. Cât de puternic să și negociezi în acea situație dacă sindicatele nu se asigură că în contractele colective de muncă sunt clauze clare ce vizează tranziția provocată de evoluțiile tehnologice?
Ce trebuie făcut?
În fața acestor schimbări, este esențială o politică de redistribuire echitabilă a beneficiilor progresului tehnologic. De exemplu, guvernele ar trebui să sprijine formarea și recalificarea lucrătorilor afectați de automatizare, în special pe cei din clasa de mijloc, pentru a putea concura eficient pe piața muncii. În plus, drepturile muncitorilor trebuie să fie protejate, nu diminuate.
Formarea trebuie să fie reală cu indicatori măsurabili. E de amintit că de-a lungul anilor s-au realizat nenumărate formări cu minerii din Valea Jiului. Dintr-o zonă de mineri s-a format o regiune de frizeri, patiseri și vânzători. Câți dintre aceștia chiar profesează astăzi?
De asemenea este nevoie de o cooperare mai strânsă între guverne pentru a reglementa sectorul inteligenței artificiale. Presiunile din partea multinaționalelor de-a ține software-ul în spatele unei licențe private nu reflectă prioritățile statului, ci doar pe cele ale marilor corporații. Aceasta este o oportunitate de a crea un viitor mai echitabil pentru toți muncitorii, indiferent de calificările lor. În lipsa unei intervenții puternice, riscul este clar: lucrătorii sunt cei care pierd, iar mediul de afaceri se îmbogățește.
Concluzie: Ce înseamnă toate acestea pentru tine?
Declinul clasei de mijloc, combinat cu avansul tehnologic, pune o presiune tot mai mare asupra lucrătorilor din întreaga lume. Pentru cei care își pierd locurile de muncă din cauza automatizării sau inteligenței artificiale, adaptarea și recalificarea este-o soluție. Doar că în lupta pentru adaptare, totul cade pe umerii individului, iar cei mai puțini îndemânatici în a înțelege jocul capitalist vor rămâne în urmă.
Atunci când mai mulți sunt lăsați în urmă, puterea de negociere a celor descurcăreți scade. Negocierea devine individuală, iar prosperitatea economică se înlocuiește automat cu o luptă pentru resurse. Fiecare apucă ce poate, iar mulți rămân cu foarte puțin. În această lume nu este posibil visul european care este invocat în fiecare conferință de presă a Comisiei.
În lumea în care veniturile lucrătorilor sunt sacrificate în numele productivității, întrebarea rămâne: cum poate creșterea economică să asigure mai multă prosperitate?
Citește mai jos ultimul articol de analiză! 👇
Acest articol a fost pregătit pentru Confederația Națională Sindicală „Cartel Alfa” și reflectă opinia autorilor. Acest material nu reprezintă poziția CE sau a Guvernului României, care nu poartă răspunderea modului în care informația conținută în acest comunicat ar putea fi utilizată.
Proiectul "+CAP – Capacitarea CNS Cartel ALFA pentru îmbunătățirea și modernizarea dialogului social la toate nivelurile", cod proiect 311262, este implementat de către CONFEDERAȚIA NAȚIONALĂ SINDICALĂ - "CARTEL ALFA", în calitate de beneficiar, în parteneriat cu FEDERAȚIA "SOLIDARITATEA SANITARĂ" DIN ROMÂNIA și este cofinanțat din Fondul Social European+ și se desfășoară în perioada 01.02.2024 - 31.01.2029.
Obiectivul general al proiectului vizează creșterea capacității organizațiilor sindicale printr-o serie de intervenții cu implicații sistemice la nivel național. Acest obiectiv este direct corelat cu obiectivul PEO ESO 4.2 „Modernizarea instituțiilor și a serviciilor pieței muncii pentru ca acestea să evalueze și să anticipeze necesitățile în materie de competențe, să asigure o asistență promptă și personalizată și să sprijine corelarea cererii și a ofertei, tranzițiile și mobilitatea pe piața muncii”.
Proiectul vizează un grup țintă total de 510 persoane, membri/specialiști ai partenerilor sociali și respectiv minim 28 parteneri sociali sprijiniți pentru a-și îmbunătăți capacitatea de a formula și implementa politici relevante, în vederea consolidării dialogului social și a parteneriatelor pentru ocupare și formare.
Valoarea totală eligibilă a proiectului este de 37.226.719,00 lei din care 28.442.886,33 lei contribuția UE și 8.783.832,67 lei valoarea eligibilă nerambursabilă din bugetul naţional.
Foarte bine punctat