🔥 Portavocea126: țara bu$ine$$
În România consultarea se face doar cu patronatul.
Președintele are un tic: tăiem cheltuieli bugetare și îmbunătățim colectarea ca soluție magică la probleme de stres fiscal. Măririle de impozite și taxe sunt excluse. E în răspăr cu ce e în buget și cu ce citesc în studiile FMI, ca să nu mai zic de literatura peer-reviewed pe politică fiscală. - Cornel Ban
Consultarea doar cu mediul de afaceri
Președintele se confruntă cu un mandat dificil, aproape imposibil, de-a crea punți între oameni și în același timp de-a corecta deficitul bugetar. În această balanță, greutatea care înclină pentru moment este evidentă. Mediul de business jubilează, fiind invitat în repetate rânduri la discuții oficiale și asigurat că “totul va fi ok”, adică că nu va crește nimeni taxele pentru ei.
În ciuda mai multor apeluri publice de-a crește colectarea și de-a amplifica nivelul veniturilor la bugetul de stat, mediul de business a spus clar și răspicat că nu vor taxe crescute în România:
[Hotnews] - Romanian Business Leaders îi cere președintelui anularea impozitării pe cifra de afaceri a celui pe construcții speciale și a plafonării prețurilor. ”Creșterea fiscalității nu mai e acceptabilă”, spune șeful organizației.
[ZF] Dan Șucu - Schimbarea este aşteptată să se întâmple la nivel politic. În modul în care clasa politică gestionează banii publici - fără risipă, fără deficite uriaşe care să pună în pericol ceea ce mediul privat a realizat până acum“.
[Digi] - Antreprenorii îi cer lui Nicușor Dan să nu crească taxele. Dan Șucu: Problema deficitului e legată de cheltuirea largă a banului public.
[News.ro] - Nicuşor Dan: Absolut toată lumea e de acord că nu trebuie să crească impozitarea pe muncă. Eu în continuare cred că nu e bine să creştem taxe. Ce se va întâmpla va rezulta din negocieri
Soluția propusă în acest moment rămâne exclusiv tăierea cheltuielilor bugetare, mascată sub forma unor măsuri de eficientizare:
În cadrul întrevederii, delegațiile mediului de business au reiterat angajamentul organizațiilor pe care le reprezintă de a contribui la asigurarea stabilității economice a României pe termen lung, prin identificarea de măsuri de eficientizare care să conducă la sustenabilitatea finanțelor publice.
Eficientizarea ca o mască
Eficientizarea promite o mai bună alocare a banului public, o curățenie în sistem și o corecție a abuzurilor statului. În spatele eficientizării se află o serie de tăieri care adesea duc la o distrugere a multor servicii și mecanisme de control care ar putea asigura o mai bună funcționare a democrației. Acolo unde au fost distruse nu se pune nimic în loc, iar șansele de-a le reconstrui sunt minuscule, chiar aproape imposibile.
Pe hârtie eficientizarea funcționează perfect: elimină cheltuielile dintr-o parte prin tăierea unui număr de posturi, comasarea unor inspectorate teritoriale de muncă sau desființarea unui institut. În practică duce la o scădere a mecanismelor de control, dar și a calității serviciului public. Mai apoi cercul vicios se amplifică: oamenii reclamă calitatea slabă a serviciilor publice, iar clasa politică dă vina pe stat că a cheltuit mult și prost. Mai urmează o rundă de tăieri și tot așa până justiția socială a fost ciopârțită fără urmă de refacere.
O analogie mai simplă ar fi: suntem deja sărăciți, dar ni se spune că facem statul să cheltuie prea mult, așa că trebuie să fim și mai sărăciți. Dacă spunem că sunt prea puțini inspectori de muncă sau că numărul acesta scăzut cu 20,8% în perioada 2007 - 2023 ni se spune că, de fapt, sunt prea mulți pentru cât își permite statul român. Soluția? Tăierea.
Declarațiile mediului de business, fără a spune explicit, transmit mesajul că noi, oamenii, trebuie să suportăm derapajele pe care statul român le-a făcut în ultimii ani printr-o cheltuială fără chibzuință. Dar ce derapaje în statul unde protecția socială este sărăcită pe zi ce trece? Ce derapaje unde nici n-ai inspectori de muncă să verifice toate abuzurile? Ce derapaje în stat unde România cheltuie cel mai puțin pe ajutoare sociale oferite pentru a asigura accesul la condiții decente de locuire și pentru a reduce riscul de marginalizarea socială?
Dar poate exista chibzuință?
Dacă ne uităm pe execuția bugetară pe primele patru luni, vedem că 55,6% din cheltuielile totale ale statului sunt pe salarii (personal) și pensii (asistență socială). Situația a fost descrisă în repetate rânduri ca fiind un “dezmăț la stat”.
Dezmățul se referă la o destrăbălare, un haos, o situație lipsită de ordine care nu respectă o logică impusă. În baza acestei logici, un bogat care cheltuie lunar pe multe bunuri și servicii de care nu are nevoie, dar rămâne la finalul lunii cu bani în cont nu poate fi acuzat că s-ar fi dezmățat. Pe de-altă parte, un sărac care nu reușește să-și acopere cheltuielile esențiale și se îndatorează, ajunge în dezmăț.
Analogia arată situația în care statul român se află, iar imaginea de ansamblu nu poate fi comparată cu una privilegiată, a unui stat care reușește să aducă venituri suficiente la bugetul de stat. Din contră, cheltuielile par atât de mari din cauză că veniturile sunt scăzute, iar salariile și pensiile ajung să ia cea mai mare parte din bani. Trebuie să-ți plătești oamenii care asigură serviciile esențiale, dar și să oferi pensie celor care au contribuit.
În 2024, România avea venituri bugetare echivalente cu 34,1% din PIB, cu 11,9% mai puțin față de media europeană. Îngrijorător este că România avea venituri bugetare mai mici ca Malta (paradis fiscal, o insulă).
În ciuda acestor date, mediul de afaceri nu a menționat în niciun moment nivelul scăzut al veniturilor bugetare, ci s-a axat doar pe cheltuielile ridicate. O analogie poate ajuta din nou: un om sărac, care nu are bani de pâine și trăiește pe datorie, îl privim din perspectiva veniturilor sau a cheltuielilor? Cheltuie prea mult pentru cât are sau are prea puțin pentru cât are nevoie să cheltuie?
1/3 din români sunt în risc de sărăcie și excluziune socială, iar statul eșuează de ani buni să colecteze 1/3 din TVA. 1/3 din bani se pierd, iar în același timp 1/3 din țară lucrează pe salariul minim sau un salariu apropiat de acesta.
Fantezia retorică fără efecte pe termen scurt
Pe lângă tăieri, soluția din partea mediului de afaceri este colectarea mai eficientă, adică scăderea GAP-ului de TVA. Pe baza unei simulări, dacă GAP-ul de TVA ar fi fost redus la 0 (puțin probabil), deficitul în anul 2023 s-ar fi înjumătățit de la 6,6% la 3,2% din PIB.
Problema scenariului este optimismul pe care se bazează, ignorând realitatea ultimilor ani în care GAP-ul s-a menținut în jurul 1/3 din totalul TVA. Discuțiile de creștere capacității de colectare există din 2018, promisiunile încă de pe atunci, dar implementarea lasă de dorit.
În mai 2025 orice promisiune de-a crește capacitatea statului de-a colecta TVA pe termen scurt este nerealistă. Pe termen lung, poate. Astfel, mediul de afaceri rămâne cu o singură soluție pe termen scurt: nu creșteți veniturile, tăiați cheltuielile. Aruncarea în spațiul public a unor concepte abstracte de tipul reformă, eficiență ascund în spate doar tăieri de cheltuieli.
De unde să și tai?
Se discută de tăierea cheltuielilor neesențiale de la sporuri de antenă până la desființarea unor institute cu bugete de câteva milioane de lei anual. Lista exceselor la stat este bazată pe niște cheltuieli care nu ar contribui semnificativ la reducerea deficitului de 9,35% din PIB. Există vreo analiză clară? Nu. Multe dintre mesajele de tăieri sunt strict populiste, bazându-se pe anumite preconcepții răspândite în spațiul public.
Sporul de antenă (nu există această denumire), conform calculelor USR ar fi 7 miliarde de lei pe an, adică 4,2% din totalul cheltuielilor statului cu salariile în 2024. Scăderea acestui spor de antenă ar duce la o economie a banului public de 0,042% din PIB (mai e mult până la 2,35%).
Nu poți să tai sporul, așa, după bunul plac și trebuie să faci o evaluare. Sporurile se oferă în baza unor buletine de determinare, iar DSP-ul constată dacă există într-adevăr riscuri la locul de muncă. La un interval de timp se reevaluează situația. Spre surprinderea unora, există riscuri chiar și dacă stai pe scaun, dar atunci când nu le ajută narativă, neglijează acest detaliu important. Nu toți angajații la stat au sporuri și nu toți au 15%.
Același partid, prin omologul Claudiu Năsui, mai propune și limitarea tuturor sporurilor la nivelul de 30%. Fostul Ministru al Economiei comite o eroare gravă, neștiind că sporurile deja sunt plafonate la 30% pe ordonator de credite (Art. 25 din L153/2017). Unele categorii profesionale, care lucrează în condiții mai dificile, ajung să aibă spor 50% cum este cazul unei infirmiere de la Spitalul Elias dintr-o secție unde există condiții deosebite de lucru.
Nu toate infirmierele de la Elias au 50%, unele au 10 - 12%. Important este ca media pe ordonator principal de credite să iasă 30% (Art. 25 din L153/2017).
Năsui uită cu desăvârșire să menționeze că sporurile sunt blocate la nivelul anului 2018. Au fost nenumărate OUG-uri care au repetat "cuantumul sporurilor se menține la nivelul anului x". OUG 114/2018 a început moda, iar mai apoi s-a tot continuat. Ultimul OUG trenuleț 156/2024 menține aceeași situație.
Deci din sporuri oricum nu prea avem ce să tăiem
Deci din sporuri nu se poate face curățenia de care este nevoie, atunci trebuie să existe o zonă de unde se poate tăia rapid în 6 luni pentru a corecta deficitul. De unde se va tăia dacă se respectă logica mediului de afaceri de-a eficientiza fără a crește veniturile?
Comasarea unor instituții, desființarea altora nu se poate face rapid și necesită totuși o analiză. Chiar și așa dacă s-ar face o tăiere masivă în această zonă, economiile ar fi minuscule. Obsesia cu închiderea institutelor este reală, iar exemplul Institutului Levantului ajunge aruncat adesea ca fiind un mare pierzător de bani. Dacă reușește să închidă Institutul peste noapte statul va reuși să economisească puțin sub un milion de euro (0.00002834% din PIB).
Să ne uităm și la Institutul Român pentru Drepturile Omului pe care dacă-l închidem în totalitate economism 1,5 milioane lei, adică 0.000085% din PIB.
Mergem mai departe și închidem toată Academia Română, nu? Închidem Academia Română cu Institutul de Studii Banatice, cu cel de Arheologie, cu Institutul Astronomic sau cu Centrul de Studii Avansate în Fizică! Să le închidem pe toate cele 70 de centre la pachet cu Academia Română și vom face o economie de aproximativ 530 milioane lei, adică 0,03% din PIB.1
În orice scenariu ipotetic de închidere de centre, de institute, de desființare a oricărei fărâme de cercetare care a mai rămas în țara aceasta, economia de la bugetul de stat tot nu este substanțială. Practic orice afirmația că prin închiderea sau comasarea acestor instituții se vor face economiile pe termen scurt reprezintă doar o retorică populistă a mediului de afaceri pentru a convinge oamenii că nu au de ce să se teamă. În realitate teama ar trebui să fie mare.
Păi și dacă nu facem economii de acolo, de unde luăm?
Pentru a echilibra bugetul trebuie să economisim în 2025 aproximativ 43 de miliarde, adică 25% din fondul total de salarii pe 2024 (ne aduce aminte cumva de epoca Băsescu?) sau de 20% din fondul total de pensii în același ani (altă amintire a epocii Băsescu).
Au exista discuții că vor exista tăieri și concedieri, nimeni nu a avut curajul să vehiculeze ipoteza tăierii salariilor bugetarilor din cauza riscului de revoltă socială. Posibilitatea tăierii salariilor este mai mare ca niciodată dacă reformele asumate vor fi doar de tăieri de cheltuieli fără a veni și cu creșteri de venituri pe calea taxării.
E un semnal de îngrijorare, mai ales că cea mai bună parte dintre bugetari, de asemenea și cei care sunt mai bine plătiți sunt în Educație și Sănătate - peste 57% din totalul bugetarilor la finalul anului 2023.
Dintr-un total de 165 miliarde cheltuieli de personal în 2024, 36,7 miliarde (22%) sunt de la Ministerul Educației.
La Ministerul Afacerilor Interne 20 miliarde se duc către cheltuieli de personal (12%).
La Sănătate este dificil să ne dăm seama cât reprezintă salariile, deoarece peste 120.000 de angajați ai spitalelor sunt în subordinea UAT-urilor. Ce putem ști este că în 2024 s-au acordat 15,5 miliarde pentru creșterile salariale (adică 9,3%).
Acestea fiind spuse, întrebarea rămâne de unde se taie? Marile cheltuieli de personal sunt la Educație, Sănătate și Ordine Publică. Pot să taie ei câte institute doresc, oricum nu facem cercetare, că nu vor reuși să economisească îndeajuns.
Fără măsurile fiscale necesare pentru a crește veniturile la bugetul de stat, riscăm să ajungem într-o situație Băsescu 2.0. Președintele nu are atribuții pe bugete, dar se comportă de parcă ar face-o, la fel ca și atunci.
Soluțiile sunt clare, există până și în rapoartele FMI și ale Băncii Mondiale care strigă în cor că nu ai de unde să mai tai în România. Dacă doresc să distrugă orice urmă de stat social sau de instituții de control, atunci așa o vor face, prin obsesia tăierii de cheltuieli fără a crește veniturile. Dacă asta înseamnă pentru ei eficientizare, atunci următoarea perioadă va fi una tristă pentru justiția socială și democrația din România.
„România, în momentul de faţă, dacă nu va avea un plan clar, credibil, de creştere a veniturilor fiscale, încă o dată, repet, nu se poate rezolva această ecuaţie, prin tăiere de cheltuieli. Ce i-am spus domnului preşedinte Bolojan este ceea ce eu spun, public, de mult” - Daniel Dăianu, Consiliul Fiscal
Știri din spațiul carpato-danubiano-pontic
AEP a rămas fără bani de salarii. Deficitul trimestrial trimestrial la capitolul salarii de 954.000 lei. AEP speră la primirea banilor printr-o rectificare bugetară sau printr-o inginerie contabilicească: mai puțin în a treia lună, iar mai mulți în prima lună din trimestru când vin banii de la MF.
Minerii atrag atenția Președintelui că dezvoltarea în ultimul secol s-a bazat pe cărbune și că închiderea minieră trebuie făcută în condiții de siguranță și corect. Nu poți sacrifica minerii (așa cum tot s-a întâmplat).
Curățenie în ordinul șefilor din poliția de penitenciare? Sindicaliștii acuză că numirile de până acum s-au făcut în mod netransparent pe criteriul pilelor, relațiilor și cunoștințelor.
Situația filarmonicii din Sibiu: autoritățile locale vor să taie. Au amenințat că vor să deființeze 9 posturi de la Filarmonică conform unui proiect de HG. Oamenii s-au mobilizat rapid și peste 4.500 au semnat o petiție ca acest proiect să fie retras de pe ordinea de zi.
Știri din afara țării bu$ine$$-ului
Chiquita, gigantul care vinde banane, a concediat peste 5.000 de lucrători panamezi care au fost în grevă.
Există riscuri serioase în reglementarea pe calea ordonanțelor trenuleț. Le-am văzut din România unde schimbări referitoare la zece domenii sunt înghesuite într-un text rigid care este pus în consultare pentru puțin timp. UE riscă să facă aceleași greșeli pe care guvernul României le-a făcut încercând să fluidizeze legile europene pentru mediul de afaceri pe calea omnibus, adică trenuleț.
Blocați, tâlhăriți și ținuți în captivitate: povestea lucrătorilor indieni din Arabia Saudită care nu și-au văzut salariile timp de 8 luni.
Am luat valorile de cheltuieli totale fără a ține cont de sursa de finanțare: buget de stat, local, fonduri europene, etc.