Au românii competențele necesare pentru viitor? [001]
58% din companiile din România au dificultăți în a găsi persoane cu competențe potrivite pentru job, conform Barometrului European din noiembrie 2023.
Problemele competențelor adecvate se regăsesc în discursul public, fiind în special corelate cu rezultatele slabe ale elevilor la testele PISA, dar și cu rata ridicată de abandon școlar. Tranziția către piața muncii a absolvenților de studii superioare este mai mică în România față de restul statelor europene ce ne lasă cu multe întrebări referitoare la competențele dobândite (sau lipsa acestora) de către studenți.
Pentru a înțelege situația mai bine, am făcut o radiografie a competențelor din România. Mai jos sunt cinci idei centrale:
4 din 5 bărbați participă pe piața muncii față de doar 3 din 5 femei. Normele tradiționale, precum ar fi sarcinile domestice și de îngrijire cad în continuare disproporționat pe umerii femeilor, ce contribuie la ieșirea timpurie a acestora de pe piața muncii.
România stagnează la nivelul de competențe digitale, chiar dacă aproape 90% dintre români se conectează la internet.
Inteligența artificială lovește disproporționat în statele estice, iar România nu este excepția de la regulă. Cu investiții reduse în inteligență artificială, dezvoltarea de competențe “pentru viitor” rămâne o prioritate scăzută a clasei politice.
Românii sunt mulțumiți de stagiile de practică, iar cea mai bună parte reușește să se angajeze după terminarea unui astfel de program. Pentru tinerii români ce-au terminat studii medii în ultimii 3 ani, pandemia a lovit puternic în ocuparea pe piața muncii (scădere de la 75.4% în 2020 la 69.1% în 2022).
Formarea (sau educarea) continuă a adulților rămâne o problemă greu de rezolvat în România, în special pentru cei slab-calificați.
Contextul din piața muncii
Pandemia de COVID-19 a dus la un nivel mai mare de neocupare a locurilor de muncă (locuri de muncă ocupate / total locuri de muncă) la nivel european. România, totuși, se numără printre statele unde pandemia nu a avut un impact similar.
Numărul de locuri de muncă ocupate a scăzut la începutul pandemiei, la fel și numărul celor neocupate, doar că după aproximativ un an dinamica și-a urmat traiectoria anterioară. Astăzi, România înregistrează o rată a neocupării de 0.7% față de media europeană de 2.5% în T4 2023. Mai puține job-uri sunt disponibile astăzi pentru a fi ocupate decât erau la începutul pandemiei.
Ocuparea locurilor de muncă rămâne o problemă pentru Europa, alături de lipsa competențelor adecvate. Nu este îndeajuns să existe orice tip de loc de muncă sau, mai degrabă, orice tip de lucrător pentru a face un job. Pentru a fi competitivi este nevoie de competențe care să reflecte nevoile economice actuale, dar și o mai bună utilizare a forței de muncă existente. O cercetare recentă a German Marshall Fund arată că UE se regăsește într-un punct de cotitură ce are de-a face cu tranziția verde și cu inovațiile tehnologie care afectează în mod direct nivelul competențelor.
În ultimii ani problema forței de muncă a devenit un factor real pentru economiile europene. Înainte de pandemie aproape 15% dintre companiile europene și 12% dintre cele din România considerau forța de muncă ca un factor ce limita producția industrială. De la izbucnirea pandemiei, România a rămas în jurul procentului de 10%, în timp ce UE a ajuns la 29% pentru primele trei trimestre din 2022, doar pentru a coborî astăzi la 23%, conform datelor de la Direcția Generală Afaceri Economice și Financiare (DG Ecfin).
Problemele semnalate de indicatorul DG Ecfin prezintă situația de cotitură în care se află piața muncii la nivel european, precum semnala și German Marshall Fund. Nu este nevoie doar de-a găsi oameni pentru a munci, dar și de-a avea competențele necesare și de-a asigura prosperitatea acestora. Astăzi, în principal după pandemia de COVID-19, ne confruntăm cu un discurs al “nemuncii“, amplificat de fenomene precum ar fi “quiet quitting“. Aceste fenomene reprezintă de fapt conștientizarea puterii de negociere a lucrătorilor și dorința acestora de-a spune “nu“ locurilor de muncă care nu-i avantajau.
Dorința averii unui discurs îndreptat spre progres nu poate să repete clișeele “nemuncii“ care sunt bazate mai degrabă pe observații empirice în cercuri restrânse fără o aplicabilitate mai largă. În același mod, orice autor se poate duce să discute cu 10 tineri care și-ar dori să muncească dar nu-și găsesc un loc de muncă, iar de acolo poate trage o concluzie complet diferită.
Pentru a înțelege mai bine situația cu care ne confruntăm, am analizat ultimele inițiative ale UE și modul în care România este influențată de acestea.
2023 - Anul Competențelor
2023 a fost declarat la nivel european Anul Competențelor prin care Uniunea Europeană dorea să încurajeze inițiativele educaționale formale, dar și cele alternative. În România s-au desfășurat peste 70 de activități, de la prezentarea unei case sustenabile în București pentru a identifica competențele necesare în scopul promovării ideilor de economie verde, până la un proces didactic al elevilor din clasa a 12-a pentru cei din clasa a 9-a în Galați.
Anul Competențelor aduce în centrul discuției nevoia de-a reîmprospăta cunoștințele pentru a se alinia cu cerințele pieței, dar și a se asigura că nu se mai pierd atât de mulți oameni pe drum în procesul educațional. În 2022, 9.8% dintre tineri (18 - 24 ani) părăseau timpuriu educația la nivel european, în timp ce în România statistica se ridica la 15.65%.
Anul Competențelor identifică cinci arii mari de intervenție pe care le vede prioritare:
Planul industrial al pactului verde european. Tranziția către surse de energie regenerabilă, dar și transformarea industriei trebuie să fie susținută de state, precum arată și tendințele de politică industrială, din țări precum Statele Unite ale Americii, China, Brazilia sau India.
În ultimele două decenii (2000 - 2019), economia europeană a adăugat 1.3 milioane de job-uri în domeniile verzi, reprezentând o creștere de la 3.2 milioane la 4.5 milioane.
La nivel european în anii ce urmează se vor crea milioane de job-uri ce vor avea de-a face, atât în mod direct dar și indirect, cu energia verde. În Strategia pe Termen Lung, România preconizează că va crea peste 100.000 de locuri de muncă verzi noi, de 5 ori mai multe decât avem în prezent.
Indiferent de preconizări, lipsa competențelor adecvate rămâne o problemă reală semnalată atât de grupurile Uniunii Europene, dar și de sindicate.
Decalajul competențelor digitale. România se află la coada clasamentului european, cu aproximativ 1 din 4 adulți (27.73%) care au minim competențe digitale de bază față de media europeană de 55.56% în 2023.
Uniunea Europeană estimează că aproximativ 90% dintre locurile de muncă din viitor vor necesita competențe digitale, fie că vorbim de inginerie sau de-o doamnă ce vinde produse de panificație.
Investițiile în competențele digitale din România sunt o prioritate, în condițiile în care accesul la internet a crescut de la 36.4% la 89.2% din în perioada 2010 - 2023.
Această creștere accelerată a accesului la internet nu s-a transpus și într-o mai bună dezvoltare a competențelor digitale care au crescut de la 26.28% în 2015 până la 30.97% în 2019, doar ca în prezent să scadă la 27.73%.
Nevoia dezvoltării competențelor de bază este reiterată și în Planul European pentru un Deceniu Digital ce speră să aducă 80% dintre adulți la nivelul de competențe digitale de bază.
Decalajul de gen din piața muncii. La nivel european în medie 75.4% din adulți sunt angajați pe piața muncii, comparativ cu nivelul României de 68.7% în 2023. Diferențele dintre bărbați și femei la nivel european sunt de 10.3% (80.5% dintre bărbați sunt angajați comparativ cu 70.2% dintre femei). În România diferența este mai accentuată, iar angajarea în rândul bărbaților este la un nivel aproape egal cu cel european - 78.2%, doar că femeile sunt cu 19.1% mai puțin reprezentate pe piața muncii.
Problema reprezentării pe piața muncii vine dintr-o mulțime de factori structurali, precum ar fi îmbinarea muncii domestice cu o carieră profesională: 25.1% dintre femeile din România se confruntă cu problema îmbinării în fiecare zi comparativ cu media europeană de 17.4%, conform datelor EIGE din 2022.
Participarea tinerilor pe piața muncii. După terminarea unui stagiu de practică 68% dintre tinerii europeni și-au găsit un loc de muncă, conform unui Barometru European din 2023. România, totuși, se situează mai bine, deoarece 80% dintre tineri și-au găsit un loc de muncă în 6 luni după finalizarea ultimului stagiu.
Tinerii români par să fie mai mulțumiți de calitatea stagiului, cu 77% crezând că stagiul a fost de-ajutor în a-și găsi un loc de muncă, față de media europeană de 66%.
Dacă la nivelul de stagii situația arată benefic, la nivelul ocupării a celor care nu mai sunt parte a unor forme de educație sau formare, pandemia COVID-19 a avut un impact considerabil. În 2020, aproximativ 75.4% dintre tinerii care aveau cel puțin studii medii terminate în ultimii trei ani, dar care nu erau parte a unui proces de educație sau formare reușeau să-și găsească un loc pe piața muncii.
România era aproape de media europeană de 77.2%, doar că în ultimii doi ani de pandemie, la nivel european rata ocupării s-a dus către 81.3%, iar în România a scăzut la 69.1%.
Dezvoltarea de competențe transversale. Nu este îndeajuns ca lucrătorii să poată utiliza anumite unelte din fabrici sau să introducă date într-un Excel, dacă nu pot gândi critic, lucra în echipa sau articula sugestii constructive. Pe fondul dezvoltării accelerate a inteligenței artificiale, discuțiile despre locurile de muncă ce pot fi automatizate parțial sau complet au contribuit la un nivel ridicat de anxietate în rândul oamenilor (vezi Portavocea84).
La nivel de state membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), 27% dintre joburi erau expuse unui grad ridicat de automatizare, conform datelor din 2019. Țările cele mai vulnerabile erau cele din Estul Europei, cu peste 35% dintre joburi expuse unui grad ridicat de automatizare în țări precum Slovacia sau Ungaria.
O estimare europeană din 2020 a investițiilor în inteligența artificială arată că 34% dintre investiții sunt în dezvoltarea forței de muncă și a resursei umane. Cea mai mare parte a investițiilor publice în inteligența artificială sunt în dezvoltarea competențelor, dar la nivel de România nu există o imagine clară a importanței acestor competențe.
În 2020 la un nivel general de investiții România cheltuia în medie 13 EUR per capita în scopul dezvoltării inteligenței artificiale, clasându-se astfel la coada clasamentului european, alături de alte state din Est precum Ungaria, Bulgaria sau Lituania.
Anul Competențelor este aproape de sfârșit, doar că la nivelul Uniunii Europene nevoia de-a dezvolta o industrie proprie și de-a se alinia tendințelor globale de politică industrială, face din averea unei piețe a muncii adaptate viitorului o prioritate ridicată. Totuși, dezvoltarea competențelor fără promovarea dialogului social și, în mod direct, a sindicalizării și negocierilor colective va menține discrepanțele și inegalitățile socio-economice prezente. Pe scurt, va exista o clasă a lucrătorilor educată, cu competențe digitale, care nu va trăi neapărat mai bine, dar care se va descurca în a mânui calculator.
În același timp, discursul antreprenorial prin care oamenii se pot folosi de foloasele proprii pentru a-și asigura un trai mai bun continuă să se răspândească. Discursul antreprenorial este vizibil în condițiile de acordare a venitului minim de incluziune, conform cărora deținerea de animale sau de teren agricol pot împiedica acordarea “ajutorului social“. Conform normelor de acordare a venitului, persoanele care dețin animale, precum ar fi două-trei găini dau dovadă de posibilitatea dezvoltării unei activități economice, ce ar putea reduce nevoia acelui venit minim.
Astfel, sarcina emancipării sociale rămâne în mâinile individului care este forțat să identifice metodele jocului, să-și dezvolte capitalul social și cultural pentru a se adapta condițiilor de piață. În condițiile în care dezvoltarea competențelor rămâne sarcina individului, factorii structurali, precum venitul membrilor familiei, gradul de urbanizare sau accesul la școli publice de calitate, sunt ignorați. Discursul antreprenorial afirmă că indiferent de circumstanțe o persoană își poate depăși condiția, situație ce este rezervată unui număr restrâns de oameni ce arată caracterul excepțional.
În continuare prezentăm o listă de inițiative europene și țintele atribuite pentru dezvoltarea competențelor.
EU 2030 Busola competențelor digitale
Cel puțin 80% dintre adulți ar trebui să aibă competențe digitale de bază, conform Deceniului Digital European, doar că în România suntem sub 30%, iar perspectivele de creștere sunt reduse. Din 2021 până în 2023, pe fondul pandemiei care a necesitat o mai mare utilizare a tehnologiilor digitale, numărul adulților cu competențe digitale cel puțin de bază a înregistrat o slabă scădere de la 27.82% la 27.73%.
Dezvoltarea competențelor digitale nu trebuie privită ca o responsabilitate pur-individuală prin care fiecare cetățean care are la dispoziție un telefon sau calculator să se dezvolte. În condițiile în care previziunile arată o necesitate de competențe digitale în 90% dintre job-uri, așteptarea ar fi ca angajatorii să ofere sesiuni de formare sau cursuri pentru angajați. În 2022, la nivel european 22.4% dintre companiile cu minim 10 angajați ofereau astfel de cursuri față de 8.8% din România.
Nevoia de îmbunătățire a competențelor digitale la locul de muncă reiese și din chestionarul competențelor și al locurilor de muncă coordonat de Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (CEDEFOP). În 2021, 26% dintre români considerau că la locul de muncă este o nevoie mare de-a îmbunătăți competențele digitale.
Creșterea numărului de specialiști în IT&C la nivel european a urmat o traiectorie lentă, afectată de perioada crizei financiare din 2008 - 2012. Dacă în 2008, la nivelul UE erau 6.7 milioane de specialiști, doar în 2016 numărul a depășit acel nivel. Astăzi, în 2022 aproximativ 9.4 milioane de persoane sunt specialiști IT&C la nivel european, o creștere de 2.7 milioane în ultimii 6 ani.
La nivelul României, perioada crizei economice a afectat în mod similar specialiștii de IT&C, doar că creșterea peste nivelul din 2008 avut loc începând cu anul 2018.
Conform planului European pentru un Deceniu Digital, până în 2030 la nivelul Uniunii Europene ar trebui să fie cel puțin 20 de milioane de specialiști IT&C. Nevoia vine pe fondul accelerării dezvoltării inteligenței artificiale, unde România, dar și Europa, rămân în continuare cu pași în spate față de giganți, precum Statele Unite sau China. În ciuda programelor educaționale din universități sau oferite de companii, oferta nu este îndeajuns pentru a satisface nevoia pe care UE o crează pentru a se poziționa ca un jucător strategic în dezvoltarea AI.
Ajungerea la 20 de milioane de specialiști IT&C poate fi alimentată și de o participare mai ridicată a femeilor în acest domeniu care în continuare rămâne dominat de bărbați. În prezent, doar 25.2% din specialiștii IT&C din România sunt femei, o scădere de la 32.3% în 2008. Scăderea nu este alimentată doar de o creștere mai substanțială a numărului de bărbați, astăzi 160.000 față de 54.000 femei, ci de o scădere generală a numărului de femei din 2008 încoace.
Chiar dacă în ultimii 10 ani numărul specialiștilor IT&C de sex feminin a crescut constant, încercând să-și revină după perioada crizei economice, nici în 2022 nu a reușit să depășească nivelul din 2008 când erau în medie 65.000. Scăderea numărului de specialiști IT&C a fost un fenomen răspândit la nivelul Uniunii Europene, doar că impactul a fost disproporționat simțit de femei. În perioada 2008 - 2011, mai bine de 58% dintre femeile din România părăseau profesia, comparativ cu 38% dintre bărbați.
Mai departe de cunoștințe digitale
Problema cunoștințelor digitale rămâne majoră în România, iar adaptarea curriculumului școlar pentru a reflecta realitatea momentului nu poate fi o rezolvare completă a problemei. Pe fondul dezvoltării economiei digitale, dar și din nevoia de-a asigura o mai mare protecție a datelor și informațiilor cu caracter personal, competențele digitale de bază reprezintă o “piatră de temelie“.
Deprinderea unor cunoștințe se poate realiza atât în mod formal, dar și informal, iar din nefericire, în condițiile în care salariul minim nu acoperă în continuare coșul minim de consum pentru un trai decent, cheltuielile cu educația rămân o prioritate scăzută a gospodăriilor. Trebuie să fim atenți atunci când discutăm despre cheltuielile individuale cu educația, pentru a nu cădea în capcana de-a atribui toată responsabilitatea indivizilor. Atitudinea de tip “antreprenor“ prin prismă căreia fiecare om se dezvoltă pe baza propriilor puteri ignoră realitatea factori structurali, precum ar fi clasa socială din care persoana provine.
Nivelul veniturilor este unul dintre principalii factori ce influențează rezultate școlare ale elevilor, precum arată și rezultate testelor PISA. Diferențele sunt considerabile între cei mai bogați și cei mai săraci, iar discrepanțele între grupele de venit sunt mai accentuate decât media statelor OECD. Problema este, astfel, una structurală în care condițiile educaționale sunt strâns legate de capacitățile părinților de-a oferi. Cei din familii sărace sunt condiționați de mediu, dar poate și de-o școală publică cu rezultate mai slabe, în timp ce copiii ce provin din medii bogate au access la instrumente ce le dezvoltă capitalul social sau cultural.
Problema educației deficitare este parte a Agendei Europene a Competențelor, un plan elaborat pe 5 ani care-și dorește să asigurare echitatea socială, conform Pilonului European al Drepturilor Sociale și să construiască reziliență pieței muncii pentru a reacționa la criză și să asigure competitivitatea durabilă.
Printre țintele agendei se numără și creșterea participării adulților (25 - 64 ani) în forme de educație sau formare pe parcursul vieții. Ținta până în 2025 este de 50%, iar în 2022 România era la nivelul de 25.6%, o creștere semnificativă de la '70% din 2016. Totuși, până la realizarea țintei europene, încă 24.4% dintre adulți trebuie să participe în sesiuni de formare, față de media europeană de 3.4%.
Participarea generală a adulților este una dintre ținte, doar că până în 2025 Uniunea Europeană își dorește să-i integreze în procesul educațional pe cei slab-calificați. Până în 2025, 30% dintre adulți slab-calificați ar trebui să fie parte a unui proces educațional sau de formare, iar România în prezent se află la 7% comparativ cu media europeană de 25.1%. Trebuie menționat că în 2007 - 2016 România stagnat în jurul procentului de 1%, iar din 2016 până în prezent a crescut la 7%. Rezultatul se datorează și programelor finanțate prin fosta Agendă a Competențelor care s-a concentrat pe dezvoltarea competențelor vocaționale.
Problema persoanelor slab-educate este amplificată și de componenta de gen care în România se resimte mai puternic decât în restul statelor europene. Dacă în 2022, 25.3% dintre bărbații slab-pregătiți nu erau nici angajați, dar nici parte a unei formări, în rândul femeilor procentul era de 47.1%, de aproape 2.5 ori mai mult decât media europeană. Aceste femei nu sunt inactive, ci prestează muncă domestică, se îngrijesc de gospodării, cresc copii sau poate chiar sunt în forme de angajare ce nu sunt înregistrate legal. Totuși, în ciuda creșterii participării persoanelor slab-calificate la formări, în rândul femeilor situația este negativă ce duce la un nivel mai ridicat de precaritate.
Discuțiile despre modul în care genul impactează participarea unei persoane pe piața muncii sau rezultate școlare ale acesteia trebuie să fie puncte de plecare pentru crearea unor politici publice să adreseze aceste decalaje. În rândul femeilor slab-calificate, impactul pandemiei de COVID-19 a fost dezastruos. În 2019, 33% dintre femeile tinere nu erau încadrate pe piața muncii sau în procese de formare (tot ridicat comparativ cu media europeană), doar că până în 2021 acest procent a ajuns la 49.7%.
Doar că la locul de muncă…
În ciuda tuturor țintelor Uniunii Europene, situația competențelor de pe piața muncii din România nu arată chiar favorabil. Conform Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (CEDEFOP), 66% dintre români declară că în mare măsură nu-și utilizează competențele deprinse la locul de muncă. În ciuda lipsei de competențe digitale, dar și dificultăți în angajare a celor care sunt sub-calificați, competențele deja-deprinse de români rămân subutilizate.
Problema este alimentată și de actualul model educațional care nu asigură în totalitate o integrare pe piața muncii în domeniul studiat. Avem, astfel, exemplele tipice de studenții de geografie sau istorie care au învățat metode de cercetare, dar mai apoi ajung să lucreze în centre de relații cu clienții sau în corporații. Problema nu este dată de libertatea de-a avea un loc de muncă într-un alt domeniu decât cel în care s-a studiat, ci de incapacitatea de-a găsi măcar o oportunitate de angajare care să corespundă cu studiile făcute.
Un policy brief de la Universitatea Bocconi din Italia atrage atenția, precum face și UE prin diversele programe, asupra nevoii de-a dezvolta competențe transversale care, indiferent, de domeniu pot fi replicate și adaptate. În loc de-a pregăti doar oameni care cunosc foarte bine cum se folosește o unealtă, să li se ofere acestora cadrul necesar în care să-și dezvolte gândirea critică.
Până acolo, totuși, România se confruntă cu o problemă a competențelor, alimentată atât de rezultatele scăzută ale sistemului educațional, prin prisma testelor PISA, dar și prin rata abandonului școlar - ceea mai mare din Uniunea Europeană. Educația pe tot parcursul vieții rămâne o situație excepțională, iar formarea, chiar și informală, încă nu a ajuns la țintele Uniunii Europene.
Totuși
În analiza de față am discutat în detaliu despre problemele competențelor la locul de muncă, doar că nevoia trebuie îndreptată și spre mecanismele care pot fi folosite în a îndrepta situația. Nu doar educația formală sau beneficiile oferite angajatorilor pot aduce randamente pozitive, ci și promovarea negocierilor colective, dar și legarea mai puternică a sindicatelor de rolul educațional.
Negocierile colective rămân în continuare un element subutilizat în asigurarea unor cadre mai favorabile formării și educării continue a lucrătorilor. Rezultatele Legii 62/2011, lege care a afectat profund relațiile sindicale și-a distrus negocierile colective la nivel național, sectorial, dar și în companiile mici, încă își face simțite efectele. Chiar dacă astăzi Legea 367/2022 ce înlocuiește Legea 62/2011 oferă un cadru mai favorabil, mișcarea sindicală utilizează încă timid unelte ce i sunt puse la dispoziție.
Soluționarea problemei competențelor prin inițiative mici de educare a elevilor referitor la un anumit fenomen meteorologic sau a le prezenta adulților modul în care funcționează un organ al statului nu oferă sustenabilitate. Aceste proiecte ce depind de finanțări externe în mare parte reprezintă doar un bandaj peste o rană sângerând ce, totuși, poate fi tratată prin procesul de dialog social.
În fața unui viitor sumbru cu o clasă muncitoare care nu are competențele necesare sau care nu-și utilizează aptitudinile deprinse, negocierile colective rămân mecanismul prin care se poate oferi o formare continuă. Astfel, responsabilitatea individuală devine responsabilitate colectivă.
Trăgând linie este important să ne gândim la modul în care ridicăm povara de pe umerii individului și aducem discuția înapoi în comunitate. Nu putem ignora factorii structurali când discutăm despre lipsa sau subutilizarea competențelor.
Cum ți s-a părut primul articol? Spune-ne ce ai dori să lămurim, cu ce nu ești de acord și ce crezi că am putea îmbunătăți: radu.stochita@cartel-alfa.ro
