🔥 Portavocea80: 8 martie este în fiecare zi!
O poveste a femeilor în 8 grafice
8 martie a fost prilej de campanie electorală: flori împărțite prin orașe doamnelor, “la mulți ani“ rostiți din colțul gurii și mulțumiri pentru tot ceea ce femeile reprezintă în viața noastră. Schimbare reală? Mai puțin.
Cum arată România?
În România, în 2022 lucrau aproximativ 2.72 milioane de femei, cu 180,000 mai puțin față de bărbați. Din 1991 până în prezent, numărul femeilor care și-au pierdut locul de muncă a fost mai scăzut față de numărul bărbaților (impactul distorsionat al închiderii industriei extractive și a activităților industriale “grele”).
Numărul de femei angajate nu ne spune prea multe, dar pentru a înțelege mai bine dinamica ne putem uita la durata vieții profesionale. Viața profesională (aici se include doar munca înregistrată, nu și cea la negru) în termeni generali este sub media europeană.
În România femeile sunt active 28 de ani pe piața muncii comparativ cu 34.2 ani cât este media europeană. Scăderea duratei vieții profesionale vine și din cauza ieșirii timpurii de pe piața muncii pentru a avea grijă de copii, de părinți bolnavi, dar nu în totalitate. Discriminarea la angajarea sau la locul de muncă este reală și contribuie la această diferență.
Pentru a înțelege fenomenul abandonului din pieța muncii, am ales să ne uităm la femeile cu dizabilități - adesea invizibile.
Femeile cu dizabilități și abandonul
Persoanele cu dizabilități sunt adesea invizibile în România, rareori se discută despre accesibilitatea clădirilor, instituțiilor, birocrației, legii sau despre accesul la piața muncii, la servicii de sănătate, la educație, etc. Discuțiile despre dizabilități se văd mai degrabă pe la emisiuni de tipul “Oamenii au Talent“ unde cazuri individuale sunt luate și aplaudate pe scenă pentru că “și-au depășit condiția“.
Pentru persoanele cu dizabilități din România, situația este dezastruoasă, comparativ cu restul statelor europene. 65.4% din totalul persoanelor cu dizabilități părăsesc timpuriu educația sau renunță la formarea pentru un loc de muncă. În comparație, media europeană este de 22.1%, iar în țări ca Italia, procentul este de 29.5% sau Croația unde este 15.5%.
Chiar dacă legislația există pentru a oferi un cadru de acomodare atât la locul de muncă, dar și în școli, aplicarea acesteia rămâne defectuoasă. Problema este și mai accentuată în rândul femeilor care sunt mult mai susceptibile să renunțe la școală sau la formare profesională (68.8% comparativ cu 62.3% dintre bărbații români). La nivel european dinamica este inversă, iar diferența dintre femeile din România și media europeană este de 49.4% (68.8% în România vs 19.4% în Europa).
Discriminarea în muncă este o problemă indiferent de sex, doar că pentru femei reprezintă un risc în plus: femeile sunt mai susceptibile decât bărbați să fie victime ale excluziunii sociale și sărăciei (35.9% vs 32.8% în 2022). Discriminările bazate pe gen, precum ar fi “aceasta nu este muncă de femei“ reprezintă încă una dintre barierele ce fac ca femeile să fie penalizate de două ori (cum este titlul unui articol influent despre muncă, dizabilitate și gen).
Indicele egalității de gen
Institutul European pentru Egalitate de Gen (EIGE) calculează Indicele egalității de gen ce identifică ariile unde se pot face îmbunătățiri pentru a adresa problemele egalității, echității, dar și accesului la servicii în funcție de gen.
Indicele egalității de gen este alcătuit dintr-o multitudine de măsurători, care mai apoi sunt adunate la un loc în funcție de ponderea fiecăruia. Valorile sunt de la 0 (foarte inegal) și ajung până la 100 (egalitate în totalitate).
Contrar Conform așteptărilor, România se află la coada clasamentului. Din pandemie până în prezent au fost mici îmbunătățiri, indicele variind de la 54.4 la 56.1, comparativ cu media europeană de la 67.4 la 70.2.
Țări ca Bulgaria cu care România este adesea comparată are un indice al egalității de gen de 65.1 în 2023, comparativ cu 56.1 la noi.
Indicele egalității este alcătuit din șase mari domenii de analiză ce la rândul lor cuprind alte criterii de analiză. Să ne uităm la Muncă, unde România a înregistrat un nivel de 67 comparativ cu media europeană de 73.8.
Domeniul Muncă este alcătuit din mai multe criterii de analiză, precum ar fi numărul de angajate din economie, abilitatea de-a-și lua liber pentru a se îngriji de-o persoană din familie, etc.
Domeniul Bani este printre cele mai interesante, pe fondul în care wage gap-ul din România este printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană (4.5% comparativ cu media europeană pe 12.7% în 2022). Dacă ne uităm și la distribuția acestora salariilor, la veniturile mediene, dar și la riscul de sărăcie, imaginea devine distorsionată.
Puterea decizională reflectă realitatea conducerii - foarte puține femei în funcții cheie - doar 17% din totalul parlamentarilor sunt femei în România. Nu se uită doar la clasa politică, ci și la diplomați, oamenii din fruntea corporațiilor, etc.
Conform Institutului Național de Statistică:
1,8% femei au fost cuprinse în grupa membrilor corpului legislativ, ai executivului, a înalţilor conducători ai administraţiei publice, conducătorilor şi funcţionarilor superiori;
În mare parte România a progresat la diversele criterii ale indicelui egalității de gen, cu excepția Sănătății. Din 2015 până în prezent nu se vede niciun progres considerabil, iar orice “victorie“ dinaintea pandemiei nu se mai vede în fapt acum. Sănătatea se referă la posibilitatea de-a consulta un doctor, de-a avea grijă de-o boală pe care persoana o cunoaște deja sau de-a urma o dietă sănătoasă (cu fructe și legume).
Sănătatea femeilor a avut de pierdut în ultimii ani, precum arată și raportul realizat de Asociația Moașelor Independente din martie 2024: în 13 județe accesul la procedura de avort este 0%.
Dacă facem un pas în spate și ne întoarcem la partea de muncă, vedem că România se află sub media europeană. Când discutăm despre muncă, în continuare accentul cade pe cea prestată pentru bani. Despre munca domestică, adesea prestată fără vreo remunerație, discuțiile sunt mai degrabă la periferie.
Munca domestică în sânul familiei este necesară pentru a refacerea capacității lucrătorilor de-a presta munca, în principal în folosul capitalului. În absența unor infrastructuri sociale, precum ar fi spălătorii, călcătorii sau cantine, munca ajunge pe umerii membrilor familiei.
Există o diviziune a muncii și în România, bărbații prestează muncă domestică, doar că discrepanțele intervin atunci când ne uităm la nivelul sarcinilor ce cad pe umerii femeilor. În România, în 2022, 25.1% dintre femei declară că au dificultăți în balansa munca plătită cu responsabilitățile de îngrijire, comparativ cu 16.3% dintre bărbați.
Diferențele sunt mai amplificate față de media europeană unde doar 17.4 dintre femei se confruntă cu dificultăți în a balansa munca domestică cu cariera. Printre motive se numără și o împărțire mai echitabilă a sarcinilor între bărbați și femei, dar și apelarea la servicii externe, cât și o infrastructură mai favorabilă prestării muncii domestice într-un timp rapid.
Când discutăm despre muncă domestică este important să ne uităm și la extrema în care sarcinile domestice ocupă mai mult timp decât un job full-time. În România, 13% dintre femei petrec cel puțin 50 de ore pe săptămână pentru a se ocupa de sarcinile de îngrijire și reproducere a forței de lucru a persoanelor din gospodărie. România se află în capul clasamentului, cu o valoarea de 4 ori mai mare decât media europeană și de cel puțin 2 ori mai mare față de Bulgaria, țară cu care adesea suntem comparați.
Pentru bărbați situația este mai benefică, doar 5.8% dintre aceștia prestează muncă domestică mai mult de 50 de ore pe săptămână, tot cea mai ridicată valoarea din EU, de aproximativ 2.5 ori mai mult decât media europeană.
De ce? Din nou ne întoarcem nu doar la normele de gen, dar și la infrastructura socială deficitară ce pune presiune în special pe locuitorii din urbanul mic (în principal post-industrial) și din mediul rural. Nu doar că trebuie să faci de mâncare, dar trebuie să spargi lemne, să le așezi, să te asiguri că este foc în sobă, că ai apă pe care o tragi din fântână, iar mai apoi că totul este pregătit pentru următoarea zi.
De acum înainte
Chiar dacă indicele egalității de gen arată o îmbunătățire a situației, femeile se confruntă cu probleme structurale ce par să fie ignorate. Problema libertății avortului, a accesului la sănătate reproductivă rămâne prioritatea unor ONG-uri, a membrilor societății civile și a puținor oameni implicați direct în politică. Există un Minister al Familiei… Există…
Problema siguranței și sănătății la locul de muncă rămâne ignorată și cu excepția unor cazuri de abuz semnalate în presă nu discutăm prea adesea.
În următoarea perioadă vom publica mai multe analize pe acest subiect, dar până atunci merită citit studiul FES - Syndex a lui Ștefan Guga și Alexandrei Sindreștean despre inegalitățile de gen.
Să nu uit… În Spania se poate lua concediu menstrual.
C190
Anul acesta, de 8 martie, am marcat ratificarea Convenției nr. 190 a Organizației Internaționale a Muncii pentru eliminarea violenței și hărțuirii în lumea muncii, un proces în care CNS Cartel ALFA a fost implicată activ în ultimii doi ani. Recent, Parlamentul României a votat acest proiect de lege, urmând acum un proces de modificare a legislației relevante pentru a fi pusă în acord cu prevederile convenției.
Mai multe în comunicatul Cartel ALFA: https://preview.mailerlite.io/.../391636/115225592759059658
 | A guest post by
|