Ce-am pierdut în ultimele săptămâni?
Am revenit dintr-un concediu prelungit cu forțe proaspete, doar că timpul n-a stat pe loc. S-au găsit aruncătoare de grenade la unii oameni acasă, alții au tot organizat proteste, iar sindicaliștii au continuat să denunțe acțiunile guvernului. Marcel Ciolacu anunța pe 20 februarie că va începe curățenie, luând exemplul de la Elon Musk.
Cât timp am fost plecat, Trump a început să concedieze în masă din agențiile guvernamentale, Ilie Bolojan este Președinte interimar, lupta pentru a deveni șeful statului este ambiguă, iar alături de frații europeni am decis să ne înarmăm. Viitorul serviciilor sociale este incert, iar tranziția verde pare să fi făcut un pas în spate. Investițiile în tranziție verde au fost mai timide, iar mobilizarea capitalului privat în aceeași măsură. Legat de armament, se anunță mișcări în forță, 800 miliarde de euro - 650 miliarde la nivelul fiecărui stat (crește deficitul, în medie cu 1,5% la fiecare stat, dar nu e problemă, ni se permite) și 150 miliarde la nivel comun.
Piața bursieră americană este într-un declin considerabil (nu permanent căci capitalismul învinge) în timp ce acțiunile companiilor europene de înarmare sunt pe val.

Germanii au avut alegeri pe 23 februarie, extremiștii de dreapta (AfD) au ieșit pe locul 2 și acum alianța de guvernare este între centru-dreapta (CDU-CSU) și centru-stânga (SPD). În ciuda eforturilor lui Musk de-a susține AfD, partidul nu a câștigat masiv așa cum s-ar fi așteptat. Twitter (actual X, deținut de Musk) a permis promovarea în masă a AfD-ului, chiar dacă nivelul de fonduri investit de alte partide a fost mai mare. Democrația sau mimarea acesteia?
Partidul FDP care-a întruchipat ideea austerității fiscale nici măcar nu a intrat în parlament, iar acum viitorul guvern are cale liberă să cheltuie mai mult. Germanii erau faimoși (încă sunt, nu s-a format coaliția) că erau atenți la fiecare detaliu, iar deficitul structural al Germaniei nu poate depăși 0,35%. România se află la 8,6%, doar ca exemplu.
Austeritatea fiscală a dus la o lipsă de investiții. Dacă deficitul era pe pas de-a trece de 0,35%, trebuiau tăieri pe de-o parte. Problema germanilor era stagnarea, iar în mod direct întreaga economie europeană depinde de creșterea economică a acestora.
Ultima discuție cu Zelensky a lui Trump a transmis un șoc puternic în Europa care-a dus la o cursă a reînarmării (împrumuturi comune, investiții strategice), iar Germania a zis că va abandona obsesia asupra limitării cheltuielilor bugetare. Adică? Adică se va împrumuta mai mult.
La auzul veștilor prețul obligațiunilor a crescut, deoarece investitorii anticipează un volum mai mare de tranzacții în viitor. Unde se poziționează România? Rămânem încă periferici, dar nu irelevanți. Nu am fost irelevanți nici până acum și nici nu vom fi. Existența unor mituri despre dispariția industriei reflectă o neînțelegere a profilului economic al României care-a contribuit în ultimii ani cu piese de mașini pentru piața din Vest.
Suntem atât de dependenți de Vest pe cât și ei sunt de noi, iar problema securității globale afirmă nevoia de-a avea producție aici, în Europa.
…
8 martie
Până atunci ne amintim că pe 8 martie sărbătorim Ziua Internațională a Femeii, iar în mai multe orașe din întreaga lume se organizează proteste. Motivul principal? Inechitățile sistemice, lipsa serviciilor sociale de calitate, violența domestică, discriminarea la locul de muncă sau femicidul. Subiectele sună dur, în România ajung a fi considerate ca fiind controversate, dar reflectă realitatea cu care o parte din femei se confruntă.
Conform indicelui egalității de gen, România este codașa Europei înregistrând un scor de 58 față de media europeană de 71. Indicele este calculat de EIGE (Institutul European pentru Egalitate de Gen) și este alcătuit din opt componente și măsoară diferențele dintre femei și bărbați referitoare la relațiile de muncă, independența financiară, posibilitățile economice, etc.
Cele mai slabe rezultate? Reprezentarea politică sau în rândul conducerii companiilor. Problematica nu este nouă, iar în repetate rânduri coalițiilor de guvernare li se atrage atenția că nu includ îndeajuns de multe femei.
Mai îngrijorător este că față de 2015 progresul a fost modic, iar țări care se aflau la un nivel inferior României precum Cipru (CY) sau Grecia (EL) astăzi ne-au depășit.
Progresul scăzut se înregistrează și din cauza lipsei serviciilor sociale, dar și a absenței femeilor de pe piața muncii într-o proporție mai mare decât bărbații. În timp ce 78,2% dintre bărbați erau activi pe piața forței de muncă în 2023, doar 59,1% dintre femei se regăseau în aceeași poziție. Diferența ratei ocupării se situa în 2023 la 19,1% în scădere față de valoarea maximă atinsă în 2021 de 20,1%.
Din 2009 până în 2023 nivelul ocupării a continuat, în medie, să crească. Diferența din 2021 este cauzată de intrarea mai rapidă pe piața muncii a bărbaților față de femei. În 2021, participarea bărbaților a crescut cu 2,3%, în timp ce în rândul femeilor s-a majorat doar cu 0,5%.
Participarea mai scăzută a femeilor pe piața muncii nu înseamnă că acestea muncesc mai puțin decât bărbații. Participarea pe piața muncii reflectă doar relațiile de muncă formale, neluând în considerare munca domestică sau munca de îngrijire.
Indiferent de limitările indicatorului, provocările neparticipării a 40,1% dintre femei pe piața muncii formale creează un context incert privind sistemele de sănătate și de asigurări sociale. Datele furnizate de CNAS arată că sistemul de sănătate este finanțat în proporție de 42,66% din bugetul CASS (asigurarea de sănătate - 10% din salariul brut). În ciuda procentului ridicat al contribuției prin schema obligatorie de asigurări, doar 6,64 milioane de persoane plătesc și 16,97 milioane beneficiază. Cea mai mare parte o reprezintă elevii, copiii și pensionarii, dar și 654.000 sunt coasigurați (soțul, soția, părinții fără venituri aflați în întreținerea unei persoane asigurate).
Unii plătesc, iar alții beneficiază. Principiul solidarității sociale stă la baza asigurărilor sociale, dar și la cele de sănătate în care cei care sunt apți de muncă contribuie pentru cei care încă se dezvoltă sau care au contribuit de-a lungul vieții. Problema rămâne sustenabilitatea acestor sisteme, iar participarea scăzută a femeilor pe piața muncii duce și la venituri scăzute din CASS, dar și la o pensie inferioară bărbaților - în cazul limitei de vârstă, pensia medie anuală la finalul anului 2024 era de 2.753 pentru bărbați și 2.349 pentru femei. Diferențele sunt date și de tipul muncii, adesea mai “grele” în cazul bărbaților.
Privind situația remunerației, România este prezentată adesea ca fiind excepția în cazul Europei unde diferența dintre remunerația bărbaților și a femeilor este de 3,8%. Pentru fiecare 100 de lei pe care un bărbat îi face în medie în economia națională, o femeie câștigă 96,2%. Diferențele sunt mai amplificate în sistemul privat decât în cel bugetar atât din lipsa transparenței salariale, dar și din cauza gradului scăzut de negocieri colective.
Diferența redusă poate fi explicată și de nivelul scăzut al salariilor din România, existând un fenomen considerabil de concentrare a salariaților în jurul valorii salariului minim pe economie.
La nivel național diferența este de doar 3,8%, doar că la nivel sectorial se văd diferențe mai accentuate. În principal, în industria prelucrătoare, finanțe și asigurări, diferențele sunt de 22,6%, 18,2% sau 16,7%. În învățământ diferența este de 3,4%, sub media națională, iar administrația publică este fix la nivelul de 3,8%.
Există totuși și sectoare unde femeile câștigă mai bine, evidențiate cu roșu, precum ar fi activitățile miniere, construcții sau energie unde câștigă cu 16,6%, 14,5% sau 8,3% mai bine. Diferențele sunt cauzate de specificul muncii, femeile ocupând fie poziții mai înalt calificate în aceste sectoare sau de conducere ceea ce aduce o plată superioară pozițiilor cu-o calificare mai joasă.
… revenind la haos
Este incert totul, așa va continua să fie. Indicele incertitudinii politicilor economice arată o creștere de 63% din octombrie în noiembrie 2024 (luna în care Trump a fost ales). Indicele a continuat să crească la nivelul economiei globale din cauza anxietății provocate de taxele vamale iminente care-au venit, dar de fapt n-au fost, iar apoi au fost anunțate din nou ca să fie anulate. O simplă tactică de negociere? Probabil, o tactică de intimidare.