Busola Competitivității pentru UE: BANI, VITEZĂ ȘI RISC.
Bine ați venit în capitalism. he he he
Încă un document care ne spune că UE nu mai e așa competitivă, că au încetinit motoarele și că trebuie să-i dăm cheie cât încă mai e gaz în instalație.
Pe 29 ianuarie a ieșit această Busolă a Competitivității care ne va arăta drumul către soare. Ghiciți ce? Urmează mai multe ordonanțe trenuleț. Deci nu doar la noi…
This will start next month with the first of a series of Simplification Omnibus packages. The first Omnibus will, among others, cover a far-reaching simplification in the fields of sustainable finance reporting, sustainability due diligence and taxonomy.
În nu mai puțin de 3.200 de cuvinte vă arăt ce înseamnă această busolă. Sunt și erori gramaticale, l-am terminat de scris târziu. Totul e mai rapid astăzi. Calculele? Analizele? Direct la acțiune. Busola ne va ghida, așa se promite.
Prolog: Între realități și aspirații
Europa se confruntă, în momentul de față, cu un decalaj de productivitate semnificativ. A rămas în urma SUA în adoptarea tehnologiilor avansate, în timp ce China a reușit să recupereze și să se impună pe multiple sectoare tehnologice. La suprafață, problema poate fi rezumată într-o singură expresie: lipsa de inovație.
În timp ce modelele de inteligență artificială americane se iau la trântă cu cele chinezești, Europa pare să bată pasul pe loc precum arată și mema de mai jos: noi ne ocupăm de capace. Nimic nu poate fi mai fals având în vedere că modelele de AI, dar și cercetarea de aici ah ajutat la dezvoltarea celor americane.
Imaginea de ansamblu contează: ei au companiile mari, noi nu le avem.
Uniunea Europeană generează idei valoroase, dar nu reușește să le convertească într-un număr suficient de tehnologii comercializabile, care să fie integrate cu adevărat în baza sa industrială. Și, oricât de paradoxal ar părea, există și această suspiciune că unele tehnologii cheie – precum soluții avansate de AI – sunt „sustrase” sau preluate fără a genera valorificare economică în beneficiul actorilor europeni.
Noi ne chinuim să le facem, iar apoi alții le valorifică.
La toate acestea se adaugă prețurile ridicate la energie, care apasă asupra companiilor, descurajând investițiile și reducând competitivitatea industriilor pe piața globală.
Toate acestea au amplificat discursul suveranist în care Europa este privită ca fiind în cădere liberă. Să nu uităm că încă este una dintre cele mai valoroase piețe globale cu un sistem avansat universitar și cu producții inovative în domeniul energiei verde.
Probleme există, iar scăderea productivității muncii este obsesia Bruxelles-ului. Cum de-au reușit americanii să fie mai productivi? Contează ce înțelegi prin productiv. E de ajuns să produci medicamente pe care le vinzi pe mii de dolari, chiar dacă ele ar fi trebuit să coste câțiva cenți, și, brusc, ești mai productiv. Generezi mai mulți bănuți pe lucrător.
Declarația de la Anvers și un nou impuls industrial
În februarie 2024, reprezentanți ai mediului de afaceri european și ai sindicatelor au adoptat așa-numita Declarație de la Anvers, solicitând un „Industrial Deal” – sub egida Raportului Letta. Principala idee este că Europa trebuie să valorifice mai profund Piața Unică, pentru a rămâne relevantă într-o lume dominată de competiția marilor puteri: să fie mai mult comerț intern, mai multe fonduri pentru companii și să creștem consumul aici.
Obiectivul noului model de competitivitate? Să construiască pe inovație și să relanseze productivitatea. În prezent, multe dintre sectoarele dominante în Europa nu investesc suficient în cercetare și dezvoltare (R&D), mai ales comparativ cu cele din Statele Unite. Apar totuși start-upuri interesante, dar foarte puține ating statutul de unicorn. Cine mai ține minte entuziasmul președintelui Macron vizavi de start-up-ul francez „Mistral”?
Europa investește puțin comparativ cu SUA. Din totalul investițiilor la nivel global, noi doar 18,7%, iar SUA 42,3%. La noi mai mult în mașini, iar la ei companiile tech precum Alphabet sau Meta aruncă cu banii pentru a dezvolta AI.
„Productivitatea trebuie revigorată prin apropierea de frontiera inovației și prin investiții în competențe, nu prin restrângerea salariilor.”
De asemenea, tranziția la economia verde impune menținerea unei prezențe industriale robuste în sectoare tehnologice critice, precum și reducerea dependențelor strategice care pot afecta securitatea și reziliența economiilor europene.
Să depindem mai puțin de restul statelor din lume, dar cum este posibil când cea mai bună parte din materiile prime critice vin din China? Sunt limite fizice la mijloc, nu avem litiu. Aici poate ne ajută Chile, dar ce ne facem cu metalele rare? Tot China.
Ce își propune „Busola Competitivității”?
Identificarea schimbărilor de politici necesare pentru ca Europa să treacă la un nivel superior de inovare și productivitate.
Dezvoltarea unor modalități noi de colaborare, care să sporească viteza și calitatea deciziilor politice și economice. Sinergia dintre reformele naționale și investițiile coordonate la nivel european va fi decisivă.
Ideea centrală nu este de-a îngreuna comunitate cu mai multă birocrație, ci de-a aduce statele mai aproape. Piața liberă să fie schimbată cât să lase posibilitate consolidărilor, iar ajutoarele de stat să curgă mai ușor. Există o îngrijorare că actorii din țările membre produc doar pentru oamenii și firmele de acolo, iar aici paradigma vrea a fi schimbată: mai multă integrare.
Înapoi la Draghi
Această busolă se bazează pe Raportul Draghi, care propunea trei direcții esențiale:
1. Mai multă inovație;
2. O foaie de parcurs comună pentru decarbonizare și competitivitate;
3. Reducerea dependențelor excesive de state terțe și sporirea securității.
Pilonii pentru a facilita aceste obiective
Simplificarea mediului de reglementare, reducerea birocrației și oferirea unor soluții rapide și flexibile.
Exploatarea beneficiilor de scară oferite de Piața Unică.
Crearea unei Uniuni a Economiilor și Investițiilor (Savings and Investments Union) și consolidarea bugetului UE.
Promovarea competențelor și a locurilor de muncă de calitate, asigurând echitate socială.
Coordonarea mai eficientă a politicilor la nivel european și național, pentru a maximiza impactul.
Mesajul nu este în text, ci în ceea ce nu se spune:
Mai rapid totul. Acceleraționism.
Mai puține reglementări. Creăm un cadru european în afara celor 27 de state membre. Creăm al 28-lea regim juridic care poate fi similar cu un Dubai, dar așa, mai uman, și mai axat nu pe depozitat averi ci pe dezvoltare industrială.
Decizii spontane de tipul aruncăm cu bani publici pentru a crește apetitul investițional al privatului.
Consolidări masive. Să avem companii mari, VW să fie și mai mare, Siemens de-a dreptul imens, iar Novo Nordisk să ia cu asalt lumea.
Alegem eroi europeni. Companii care să devină și mai mari, să fie sprijinite, iar apetitul pentru risc să le fie răsplătit. Să arunce în idei, să cerceteze de dragul cercetării și să dea bani pe companii mici care promit creșteri de eficiență și de 1%.
Sociale? Hm, nu prea multe, creștem vârsta de pensionare, dar facem totul să fie mai frumos și sănătos, deci oamenii trăiesc mai mult și muncesc mai mult.
Sindicate? Le amintim la final că vom respecta dialogul social. La fel ca la noi în România: la 11:00 la CDS, la 12:00 la CES, la 13:00 se aprobă. hehe.
Dar să o luăm pe rând:
1.1. Închiderea decalajului de inovație
Problema este că doar o treime din brevetele înregistrate de universitățile europene sunt exploatate comercial, cifră comparabilă cu SUA și China, dar care ar putea fi mult îmbunătățită.
Scale-up-ul companiilor europene este blocat de fragmentarea pieței, de accesul limitat la capital de risc și de lipsa unei susțineri coerente pentru inovare. Companiile mici rămân mici sau ajung să fie vândute către competitori străini. Rar ajung de la IMM-uri să devină actori principali pe piețele internaționale.
Deși UE nu duce lipsă de capital, cel mai adesea acesta se obține prin împrumuturi bancare, mai puțin prin capital de risc sau alte forme de finanțare care să sprijine proiectele disruptive.
Se dorește mai puțină siguranță în termeni clasici și mai mult apetit pentru risc. Riscul o să fie contrabalansat de bani publici pentru a-l convinge pe privat că e ok să investească și să arunce cu banii în varii produse sau servicii.
Propunerile-cheie:
O strategie UE pentru start-up-uri și scale-up-uri:
Îmbunătățirea relațiilor dintre universități și mediul de afaceri pentru a crește șansele de valorificare comercială a brevetelor.
Crearea unui nou regim juridic - al 28-lea stat (un set unic de reguli pentru Piața Unică), care să reducă costul eșecului și să simplifice procedurile privind dreptul comercial, falimentul, reglementările muncii și fiscalitatea.
Adică să faci ce te taie capul și să eșuezi în business, să fie bani să te bail-out-uiească - too big too fail - iar de acolo să plece inovarea.
TechEU Investment Programme:
Inițiativă a Comisiei, în cooperare cu Grupul BEI și investitorii privați, menită să acopere deficitul de finanțare și să susțină inovațiile de tip „deep tech”, inclusiv în agricultură (entrepreneurship în domeniul fermelor).
Bani, bani, bani. Statul să pună bani și să-i atragă așa și pe cei privați.
Legea Europeană a Cercetării (European Research Act), pe modelul DARPA din SUA:
Obiectivul: atingerea țintei de 3% din PIB investit în cercetare și dezvoltare.
Continuă eforturile deja începute prin Consiliul European pentru Inovare (European Innovation Council).
Singura cale de-a câștiga înarmarea cu AI? Bani, bani și statul să garanteze. A, și să nu uităm, să fim uniți. România nu să fie absentă, iar Cehia să tragă. Toți la comun, accelaraționism.
AI și infrastructura digitală:
O strategie continentală pentru AI, susținută de rețeaua de supercomputere EuroHPC.
Un cadru de tip „Data Union” pentru partajarea în siguranță a datelor private și publice, cu reguli simplificate, menite să stimuleze colectarea de date pentru antrenarea modelelor AI.
Proiecte de cercetare în domeniul tehnologiilor cuantice (quantum computing), pentru aplicații avansate în criptare, medicină și descoperirea de noi tratamente.
Politica de concurență ca pârghie pentru competitivitate:
Revizuirea regulilor privind fuziunile și achizițiile, astfel încât anumite sectoare să beneficieze de argumente economice bazate pe necesitățile acute ale economiei europene.
Păstrarea unui mediu echitabil pe Piața Unică, dar și facilitarea creșterii companiilor din UE la scară globală. Adică: să fie mai ușor să fii mai mare.
Anul 2025: totul e mai mare. Companiile să fie mai mari. Încă e loc de cele mici, dar trebuie să avem giganți industriali aici. Să nu mai râdă americanii de noi că nu avem bănci așa de valoroase ca ale lor.
CERN pentru AI:
Ideea de a crea un pol european comparabil cu CERN - organizația pentru cercetare nucleară -, dedicat AI.
Digitalizarea și integrarea inteligenței artificiale în sectorul public vor contribui semnificativ la creșterea competitivității.
„70% din noua valoare adăugată în economia globală va fi, în următorii 10 ani, bazată pe tehnologiile digitale.”
1.2. Un drum comun către decarbonizare și competitivitate
Europa își propune să devină neutră din punct de vedere climatic până în 2050 (90% până în 2040). Politicile de decarbonizare, atunci când sunt bine coordonate cu politicile industriale, de concurență și de comerț, pot genera noi locuri de muncă și pot crește puterea economică a UE.
Reducerea prețurilor la energie:
Integrarea mai profundă a piețelor energiei și investiții majore în rețelele europene de transport, pentru a minimiza riscul de oprire a producției de energie regenerabilă. Să cumpărăm energia în mod comun. E greu ca stat mic cu un istoric nu tocmai drăguț în ochii marilor investitori să cumperi gaz la un preț bun. Cei din Vest sunt văzuți mai bine, noi mai puțin, iar la comun facem să fie bine pentru toată lumea.
Sprijin pentru inovația verde:
Contracte de tip „Contracts for Difference” sau mecanisme de achiziție prin licitații publice, care să susțină companiile dispuse să adopte tehnologii verzi.
Cadru flexibil de ajutor de stat pentru companiile mari consumatoare de energie, astfel încât acestea să își poată schimba rapid tehnologia.
În primăvara lui 2025 se așteaptă un Plan de Acțiune pentru oțel și metale, urmat de un pachet de măsuri pentru industria chimică.
Producția a scăzut, ne-au nimicit și taxele vamale impuse de Trump, dar e și mai scump aici. Liberty are probleme serioase. La Galați se mai aude ceva?
Oțelul e baza societății moderne. Faci o clădire? Oțel. Infrastructură? Oțel. Nu scapi de el nici dacă dorești. Poate să vină din India și China, dar acolo e mai murdar. Ne e frică de murdărie? Nu chiar. Ne e frică că poate peste noapte zic: “oops, nu vă mai dăm, descurcați-vă“.
Economia circulară
Potențialul acestei industrii ar putea crește la 100 miliarde EUR până în 2030 (de la 31 miliarde în 2022), creând peste 500.000 de noi locuri de muncă.
EU zice să aducem și migranți din state terțe, dar să fie calificați să ne ajute. Se întorc vremurile fierului vechi, să se recicleze mai mult, să se refolosească până și ultimul miligram de aur dintr-un telefon aruncat. Așa da.
1.3. Reducerea dependențelor excesive și creșterea securității
UE își propune să devină mai autonomă în plan economic, fără a renunța însă la deschiderea față de comerțul internațional. Să producem și aici, dar să nu ne distanțăm totuși de cei din restul lumii. Statele se dezvoltă, piețe noi se deschid unde ne putem vinde mașinile, medicamentele, eolienele și ce mai producem.
Rețea extinsă de acorduri comerciale:
UE este principalul partener comercial pentru 72 de țări, reprezentând 38% din PIB-ul global.
Se urmărește extinderea acordurilor existente, precum cel cu Mercosur sau modernizarea celui cu Mexic.
Există garanții că ne-ar proteja fermierii și lucrătorii de aici, dar protestele din ultima perioadă arătau fix opusul.
Dependența de substanțele active farmaceutice și de îngrășăminte:
Majoritatea ingredientelor active (API) pentru medicamente vitale provin din China și India, iar îngrășămintele se importă dintr-o listă mică de țări (Rusia, Maroc, Belarus, Canada).
E nevoie să găsim o cale să le luăm din altă parte. Acordurile acestea preferențiale cu statele terțe ar ajuta în a ne diversifica. Poate nu mai dă China vitamine pe care să le punem în medicamente și ne ajută India. Mai găsim între timp alți parteneri.
Problema majoră e la îngrașăminte: e nevoie ca să ținem populația în picioare. China, India, Rusia domină. Avem șanse cu SUA la fosfor, dar cu Trump la putere cine mai știe? Canada e pe potasiu, ar putea să ne ajute, dar trebuie să diversificăm.
Noi, europenii, importăm uree cel mai mult. 34% din Egipt, 23% din Rusia, 17% din Algeria. E oarecare diversitate, dar cum zice și busola: există riscuri majore, iar schimbările climatice le amplifică, mai ales în zona Orientului Mijlociu și Nordul Africii.
Achiziții comune:
Inspirate de experiența AggregateEU, Comisia va crea o platformă de achiziții comune pentru materiile prime critice.
Adoptarea unei Legi a Medicamentelor Critice (Critical Medicines Act) pentru a securiza lanțurile de aprovizionare.
Cumpărăm la comun, nu-i mai lăsăm pe cei mici să negocieze cu forțele de 10x mai mari. E nevoie de cinșpe ton de fier la nivel european? Îl cumpărăm en-gros, la grămadă, iar apoi îl împărțim. Pe această cale găsim și pretext să punem la punct rețeaua feroviară de mare viteză.
Așa creștem și economia pe baza investițiilor în infrastructură. Am împușcat doi iepuri dintr-o lovitură. Trei chiar că nu mai e nevoie să conduc o mașină să ajung din A în B.
Industria de apărare
Deși exporturile europene sunt competitive, sectorul este fragmentat la nivel național.
Nu vindem așa multe arme și muniții. În mare parte le dăm aici, iar mai apoi pe unde se ma găsesc competitorii. Nu avem Lockheed Martin și nici Palantir (AI și defense, înfricoșător).
UE depinde în mare parte de furnizori extra-UE (în special SUA).
Trump înapoi la Casa Albă? Ne spune să dăm mai mulți bani la apărare, altfel ce se întâmplă? Ținta e ca la comun să alocăm 2% din PIB pe apărare, să dezvoltăm propriile noastre companii mari.
Companii mari? Totul este mai mare cu această busolă. IMM-urile din industria apărării să existe, să se dezvolte, să fie cale liberă, dar să se lipească de ceva mai mare.
Elementele transversale pentru competitivitate
2.1. Reglementare mai simplă, mai suplă, mai rapidă
UE dorește să reducă sarcinile administrative și să creeze un sistem bazat pe încredere și stimulente pentru companii.
Urmează un pachet Omnibus de Simplificare (TRENULEȚ) care vizează domenii precum raportările de sustenabilitate, due diligence și taxonomia verde.
Se discută și despre revizuirea Regulamentului REACH (substanțe chimice), precum și măsuri de simplificare pentru dispozitivele medicale.
European business wallet – o platformă digitală unică pentru companii, bazată pe AI, menită să faciliteze aspectele birocratice.
2.2. Valorificarea Pieței Unice
Comerțul intra-UE a scăzut ca pondere din PIB, atât pentru bunuri, cât și pentru servicii, indicând o fragmentare sporită.
Reducerea disparităților legislative și a obstacolelor din piață devine crucială pentru a consolida Piața Unică.
2.3. Finanțarea competitivității și o Uniune a Economiilor și Investițiilor
Raportul Draghi estimează că Europa are nevoie de investiții suplimentare de circa 750–800 miliarde EUR pe an, până în 2030.
Statul și privatul trebuie să-și sincronizeze eforturile, cu un rol sporit al investițiilor publice de a aduce bani. Totul este despre bani. Nu mai e vorba de austeritate, de făcut cu puțini.
E nevoie de bani, mulți bani. Fiecare pe unde mai are câte o monedă să o arunce către UE, iar mai apoi dă și privatul 10 cenți.
European Competitiveness Fund: un fond menit să se concentreze pe AI, spațiu, tehnologie verde și biotehnologie.
Bani publici urmați de bani privați.
Obiectivul este utilizarea instrumentelor financiare (garanții, împrumuturi, etc) pentru a stimula investițiile masive necesare. Nu ne mai jucăm cu hai să vedem cum creștem colectarea la buget, iar apoi cheltuim.
Nu, cheltuim direct. Ne împrumutăm comun (PNRR - un exemplu de succes) și salvăm proiectul acesta social. O mai rămâne ceva social din el când l-am salvat?
2.4. Promovarea competențelor și a locurilor de muncă de calitate
O Uniune a Competențelor – dezvoltarea învățării continue, stimularea talentelor, mobilitate echitabilă și atragerea muncitorilor calificați din țări terțe.
Revizuirea sistemelor de protecție socială pentru a stimula piața muncii și a asigura echitatea.
Aici e deja plictisitor. Sunt enșpe mii de proiecte pe competențe existente. Este necesar să aducem forța de muncă în secolul XXI, dar să nu uităm și de drepturile acestora.
2.5. Alinierea eforturilor pentru impact maxim
Se propune un instrument de coordonare a competitivității (Competitiveness Coordination Tool), care să faciliteze implementarea accelerată a proiectelor majore (infrastructură energetică, de transport, digitală, AI).
UE va decide cine e demn să ia bani. Politică industrială din manualul de economie, exact ce fac și americanii și ce fac și chinezii. E nevoie să-ți alegi eroii naționali și să arunci cu bani în ei, să le iei orice risc din față și să le dai cale liberă.
Finanțările publice și private trebuie să se alinieze pentru a susține aceste proiecte-pilot cu efect de antrenare.
Acum ne antrenăm, iar mai apoi pornim motoarele în totalitate.
Concluzie și perspective
Această „Busolă al Competitivității” propune o serie de măsuri rapide, menite să asigure că Europa rămâne un jucător de prim rang în economia globală. Dialogul social și cooperarea dintre instituțiile UE, statele membre, mediul de afaceri și sindicate rămân fundamentale pentru succes.
Dialogul social rămâne fundamental? Să vedem.
Următorii pași se vor derula într-un ritm alert, cu multe dintre propuneri concretizându-se relativ rapid. Miza este uriașă: Europa trebuie să recupereze decalajul în materie de inovație, să își fortifice baza industrială și să asigure, în același timp, o tranziție echitabilă către economia verde.
Reacția Confederației Europene a Sindicatelor (ETUC)
La scurt timp după publicarea Busola Competitivității, Confederația Europeană a Sindicatelor (ETUC) a spus că nu susține inițiativa din cauză că subminează locurile de muncă, drepturile și standardele sociale. Planul e despre mai puține reguli, mai multe riscuri, iar muncitorii sunt menționați doar la pensionare și la competențe.
Printre motivele pentru care ETUC refuză să semneze propunerea se numără:
Crearea al 28-lea regim juridic, care le-ar permite unor firme să nu se supună legislației naționale a muncii; Acel Dubai de care vorbeam, unde totul e mai rapid și se greșește din perspectivă de business mai greu.
Planul explicit de reformare a pensiilor, care, în opinia ETUC, ar forța oamenii să muncească până la vârste foarte înaintate;
Absența unor măsuri concrete în beneficiul lucrătorilor, în timp ce companiilor li se oferă numeroase stimulente și finanțări fără condiții sociale clare;
Riscul utilizării fondurilor publice exclusiv pentru a crește profitabilitatea corporativă, în loc să sprijine crearea de locuri de muncă decente și investițiile în competențe.
Așa și ?
Totul e despre viteză. Busola este semnalul de alarmă foarte clar: ne putem preface că avem situația sub control când de fapt nu o avem. Putem decide să facem din Europa un muzeu mișto de vizitat pentru turiști sau creăm un model de politică industrială care să rivalizeze cu americanii și chinezii.
Problemele sunt multiple, iar bunăstarea lucrătorului nu mai este garantată. Trăim în era capitalului speculativ și fictiv. Cui îi pasă dacă ce aduce valoare există fizic sau nu. Era o vorbă “ce-i în mână, nu-i minciună“. Uită vorba aceea, acum facem AI, cercetare la nivelul neimaginate acum 5 ani. Cui îi mai pasă ce se discuta acum 5 ani? Totul se mișcă rapid.
Ne va salva? Nimeni nu știe. Poate bușește bula AI din SUA între timp și afli că de fapt ne-am cam ambalat degeaba.
Și așa… sindicatele au o sarcină extrem de dificilă, dar nu imposibilă. Trebuie să te adaptezi la un mod de lucru dinamic. Se lucrează la foc continuu, rapid, concentrat și practică. Nu mai e timp de cafele. Vin banii și vin și reformele prin trenulețe.
De ce parte a istoriei ne vom afla? Important să prindem trenul să nu rămânem în urmă.