🔥 139: Cum va arăta economia în 2026?

Creștere economică temperată. Inflația se va tempera din iulie 2027. Consumul populației scade.

Cum va arăta economia în 2026? Nimeni nu poate spune cu exactitate. Chiar dacă ne-am dori ca inteligența artificială să poată indica cu precizie viitorul, acest lucru nu este posibil. Vremurile în care trăim sunt printre cele mai tensionate, iar lucrurile se pot schimba de la o zi la alta. Într-una din zile credem că suntem cu toții aliați, iar mai apoi ne amenințăm că ne luăm insule sau că impunem tarife vamale pe anumite produse care nu ne plac.

Incertitudinea economică este atât de mare încât orice plan de viitor trebuie ajustat din mers la fiecare pas. În ciuda acestei incertitudini pe plan internațional, în propria țară ne confruntăm cu o inflație de aproape 10%, o creștere economică mult prea modestă, o stagnare salarială, o restrângere a activității industriale, dar și cu un deficit similar unei țări aflate într-un război civil.

Problemele economice sunt atât de presante, încât toate partidele politice se folosesc de acestea ca armă de șantaj. De câte ori în ultimele luni o persoană dintr-un partid a amenințat că va ieși de? la guvernare? De câte ori în ultimele luni s-a amenințat cu procese, cu moțiuni de cenzură? De câte ori în ultimele luni s-a făcut circ în Parlament din cauza problemelor economice?

Întorcându-ne la numere

În 2024 România a înregistrat o creștere economică modestă de doar 0,9%. În același an cheltuielile cu salariile au crescut cu 24%, cele cu pensiile cu 40% (aplicarea din septembrie a Legii nr. 360/2023), însă ceva a ținut din frâu România să crească.

În mare parte problemele au fost de natură structurală, anularea Turului 1 în decembrie 2024 și așteptarea până la reluarea Turului 1 (mai 2025) a creat un sentiment de incertitudine perpetuă.

Prognoza de creștere economică pentru 2026 s-a înjumătățit. În lunile de primăvară din 2025, Comisia Europeană se aștepta la o creștere economică de 2,20%, doar ca în toamnă să-și revizuiască prognoza la 1,10%. Trebuie menționat că Ministerul de Finanțe a fost foarte optimist cu privire la creșterea economică, anticipând 2,50% în ambii ani. În 2025, cel mai probabil, conform ultimei prognoze a Comisiei Europene creșterea va fi de 0,70%, iar în 2026 de 1,10%.

Creșterea economică modică este cauzată, în principal, de o reducere a consumului din cauza măsurilor de consolidare fiscale, dar și a inflației ridicate. Economia României a crescut în ultimii ani, în principal datorită creșterii consumului. Soluția era simplă: salariile cresc, taxele rămân constante (foarte mici ajustări), iar în final sunt direcționați mai mulți bani în economie, efectele fiind vizibile în consum. Această creștere a generat mai multe probleme, creând în același timp impresia că nu este nevoie să crească veniturile statului, atunci când cheltuielile se majorează. Dincolo de așteptarea eronată, creșterea consumului a dus la creșterea importurilor de produs care a amplificat deficitul de cont curent (sau deficitul comercial).

În spațiul public discuțiile se axează, în principal, pe deficitul bugetar care reprezintă diferența dintre veniturile și cheltuielile statului. În 2024, deficitul bugetar al României a fost de 9,35%, ceea ce însemna că veniturile au fost mai mici decât cheltuielile cu 9,35%.

Deficitul de cont curent măsoară diferența dintre valoarea bunurilor și serviciilor care pleacă din țară (exporturi) și a celor care intră (importuri).

De ani buni, România cheltuiește în afara țării mai mult decât câștigă din relațiile cu exteriorul. Importăm mult mai mult decât exportăm, trimitem în afară mai multe profituri decât primim venituri și ne bazăm constant pe bani veniți din exterior ca să acoperim diferența.

Marea problemă vine din comerț: cumpărăm energie, alimente, bunuri finite, dar vindem mai ales materii prime și componente. Vindem piese și cumpărăm produsul final, mai scump. La asta se adaugă profiturile repatriate de multinaționale și un model de creștere bazat mai mult pe consum decât pe producție locală.

Cât timp lucrurile merg bine, dezechilibrul pare suportabil. Dar în momente de criză, deficitul de cont curent devine o vulnerabilitate: pune presiune pe curs, pe datorie și pe politicile publice.

Deficitul bugetar va rămâne o provocare semnificativă și în 2026, doar că marele hop din 2024 a fost depășit. Pe datele preliminare, România ar fi terminat anul 2025 cu un deficit de 7,7% (cash), însă rămâne să vedem datele ESA care includ și arieratele. În lunile trecute, oficialii din guvern au declarat că deficitul va fi în jurul valorii de 8,4 – 8,6% (ESA).

Indiferent de valoarea deficitului ESA care se calculează în câteva luni, România a înregistrat un progres spre finalul anului 2025 care s-a transmis și într-o creștere a încrederii în rândul investitorilor străini. Randamentul obligațiunilor pe 10 ani a scăzut sub valoarea de 7,00 în ultimele două luni după ce s-a situat în jurul valorii de 7,5 în lunile precedente.

În ciuda scăderii deficitului bugetar, România se află în continuare în procedura de deficit excesiv și va trebui să ia măsuri adiționale în perioada următoare până va reduce valoarea acestuia sub 3% din PIB. Conform prognozei transmise de Ministerul de Finanțe în Planul structural-bugetar național pe termen mediu, deficitul ar trebui să scadă sub pragul de 3% de-abia în anul 2031. Prognoza Ministerului ridică foarte multe semne de întrebare:

1. În 2024 a ratat prognoza cu 1,4% și în 2025 există posibilitatea de-a o rata tot cu 1,4 – 1,6% (depinde de valoarea finală a deficitului ESA).

2. Creșterea cheltuielilor cu apărarea va pune presiune semnificativă pe bugetul de stat.

3. Posibilitatea tăierii cheltuielilor statului este deja redusă fără a tăia din salarii și pensii.

4. Pensionarea „decrețeilor” ridică semne de întrebare semnificative legate de sustenabilitatea sistemului de pensii publice.

5. Creșterea cheltuielilor cu dobânzile a statului român.

Soluția reducerii deficitului rămâne, în continuare, creșterea capacității de colectare a statului care, în ciuda promisiunile de digitalizare, se menține redusă. GAP-ul de TVA este echivalentul a aproximativ 33% din PIB și, pe deasupra, România eșuează în a colecta aproximativ 44% din totalul taxelor pe profit aplicabile întreprinderilor. Scăderea cheltuielilor statului rămâne o falsă soluție, propagată într-un mod populist fără un fundament real. Cheltuielile cu salariile, cu pensiile și cu dobânzile reprezintă în momentul de față aproximativ 90% din totalul veniturilor bugetare. Cunoscând această situație, nu ne rămâne decât să ne întrebăm retoric: „de unde se mai poate tăia?”.

Măsurile de austeritate luate în ultimele luni nu rezolvă problema deficitului în totalitate, iar în ciuda altor măsuri de colectare adițională, FMI avertizează că riscăm să ajungem la o valoare stagnantă de 5%. Printre măsurile pentru o reducere suplimentară a deficitului, FMI recomandă o schimbare a regimului de taxare a muncii (trecerea la impozitare progresivă), dar și o creștere treptată a taxelor locale pentru a elimina nevoia de subvenții a administrațiilor locale.

Pragul de 5% din PIB este critic pentru angajații din sectorul public. Noua lege a salarizării reprezintă jalon din PNRR, iar până la finalul verii va trebui să fie finalizată și aprobată. Problema nu este publicarea în Monitorul Oficial, ci aplicarea acesteia, care, conform angajamentelor luat de Ministerul de Finanțe în fața Comisiei Europene, nu va fi posibilădecât atunci când deficitul va scădea sub 5% din PIB:

„Această reformă va intra în vigoare atunci când deficitul bugetar în termeni ESA va fi de sub 5% din PIB, cu respectarea prevederilor legale privind Legea responsabilității fiscal-bugetare și cu încadrarea în anvelopa bugetară care a fost luată în calcul la elaborarea planului bugetar-structural pe termen mediu.”

În cel mai optimist scenariu deficitul scade sub 5% în 2031.

Inflația

România a terminat anul cu rata inflației de 9,7%, cu 0,1% peste ultima prognoza a BNR-ului și cu 0,9% peste prognoza din august. Față de noiembrie 2025, prețurile au crescut cu în medie 0,22%. Printre cele mai semnificative creșteri lunare se numără creșterea prețului la ouă (+4,43%), cafea (+3,16%), fructe proaspete (+1,72%) și uleiuri (+1,34%).

Prognoza de mai jos arată o revenire în T3 2026 a inflației, conform anticipărilor BNR. Revenirea va avea loc datorită faptului că efectul statistic care a fost provocat de creșterea bruscă a prețurilor la energie electrică în iulie 2025, când plafonarea adaosului comercial pentru consumatorii casnici, a expirat.

Prețurile la energie au avut o creștere imediat în medie de 60 – 70%, însă impactul s-a temperat. În decembrie 2025, de exemplu, prețul la energie electrică s-a menținut la același nivel ca în luna precedentă.

În ciuda expirării impactului inflaționist în T3 2026, România va trebui să treacă peste o provocare începând cu aprilie. La 31 martie 2026, vor mai expira alte două plafoane: la alimentele de bază și la gaze. Încă este neclar care va fi impactul expirării plafoanelor, însă pe baza declarațiilor Ministerului Energiei, prețurile la gaze, cel puțin, nu ar trebui să crească. Explicația este că în momentul de față prețul gazului este mai mic decât valoarea la care este subvenționat în România.

În ciuda garanțiilor, inflația alimentară va rămâne o problemă considerabilă în viitor din cauza schimbărilor climatice. De nenumărate ori, BNR a atras atenția asupra creșterii accelerate a prețurilor la fructe și legume din cauza condițiilor meteo imprevizibile (zăpadă în mai, ploi abundente vara, ierni care întârzie să apară, etc).

Fără o perspectivă solidă de scădere a inflației, BNR nu va putea să scadă dobânda de referință, lucru care va menține costul de creditare ridicat. În alte cuvinte, va continua să fie foarte scump pentru gospodării și pentru mediul de afaceri să se împrumute din cauza dobânzii ridicate.

---

Din România

Obsesia rămâne aceea de-a tăia cheltuielile. Empatia lipsește din limbaj, totul fiind înlocuit de-o viziune îngustă, pro-business în care capitalul trebuie să iasă câștigător sub orice fel, în timp ce oamenii sunt priviți cu scepticism. În ultimele luni, am auzit discuții despre economia reală (adică privată în viziunea clasie politice) care muncește, în ciuda statului care este dominat de leneși. Am auzit că sunt abuzuri la indemnizațiile de handicap, la concediile medicale, că peste tot se fac abuzuri. N-am auzit în niciun moment un strop de empatie: “știu că este greu, îmi pare rău, mi-aș fi dorit să fie diferit”. Măcar atât. Nicidecum.

• Șantajul de care sunt acuzate doar câteva partide din coaliție există și în rândul celorlalte. Unii amenință că-și dau demisia constant, alții că-și pun mandatul pe masă. Nu este adevărată niciuna dintre ipoteze, sunt făcute strict pentru a amplifica acest sentiment perpetuu de alertă în care trăim.

• Este îngrijorător dincolo de scăderea standardului de viață. Capacitatea cognitivă a omului, dar și nivelul de empatie, au scăzut considerabil. De la omul care a murit într-un autobuz în Sibiu până la știrile false care ajung distribuite fără limită.

Sindicaliștii din Cultură sunt în stradă de mai bine de o săptămână. Ministrul Culturii a dat dovadă de 0 interes, 0 înțelegere a situației, 0 dorință de rezolvare a problemelor.

• Ego-ul este atât de fragil încât de la Târgul Internațional de Carte de la Cairo, Ministrul le-a transmis cetățenilor pe Facebook doar imagini cu el. Nu contează că acolo au fost scriitori, că au fost oameni de cultură. Cui îi pasă?

Știri din afara României

Peste 200.000 de lucrători indieni de pe platformele de delivery și-au oprit aplicația de anul nou în semn de protest. Lucrătorii vor condiții mai sigure de lucru, dreptul garantat la pensie și sănătate.

• Recent, în Taiwan, au legiferat salariul minim al lucrătorilor pe platforme care nu poate să fie mai mic decât 1.25 x din salariul minim brut pe bază.

Lucrătorii textiliști din Lesotho suferă de pe urma tarifelor americane. Anumite companii funcționează deja la sub 30% din capacitate.