🔥 138: Cu cât ar fi trebuit să crească pensiile?
Al doilea an fără măriri. Valoarea punctului de referință de indexează anual cu rata inflației și cu 50% din creșterea câștigului salarial real.
Pensiile publice ar fi trebuit să crească cu 8,1% în 2025 și cu 7,3% în 2026. O persoană cu o pensie de 3.000 de lei la finalul anului 2024 ar fi ajuns la 3.243 lei în 2025 și la 3.480 lei în 2026.
În realitate, pensia publică nu a crescut, așa că 3.000 de lei din 2024 sunt tot 3.000 de lei în 2026. Indexarea anuală a fost amânată iar și iar. Prima amânare a venit prin ordonanța trenuleț OUG 156/2024, iar următoarea a venit în vara anului 2025, în timpul austerității - Legea 141/2025.
De ce ar fi trebuit să crească pensia?
Din septembrie 2024 a început să-și producă efectele Legea 360/2023 privind sistemul public de pensii. Noua lege a pensiilor prevede un mecanism de indexare anual al valorii punctului de referință (VPR) care stă la baza calcului pensiei publice.
Și cum se calculează o pensie publică?
VPR-ul reprezintă variabila comună pentru toți pensionarii din România. Chiar dacă o persoană a muncit 25 de ani pe 5.000 lei sau 40 de ani pe 10.000 lei, pensia se va determina în funcție de VPR.
VPR-ul este un număr și, în prezent, are valoarea de 81 lei. De ce 81? S-a ajuns prin împărțirea valorii punctului de pensie din fosta lege a pensiilor publice la 25 (nivelul mediu al stagiilor de cotizare). Punctul de pensie înainte era 1.785 lei, iar împărțit la 25 s-a ajuns la 81 lei. A scăzut pensia? Nu. S-a modificat modul în care pensia se calculează.
Pensia publică a oricărui lucrător se calculează în funcție de VPR care este 81 lei. Ce diferă este numărul total de puncte realizat de persoană în acea perioadă. Simplificând, numărul de puncte lunare se determină împărțind câștigul salarial al lucrătorului la câștigul salarial mediu brut.
Conform Legii 10/2025 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2025:
Câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2025 este de 8.620 lei.
Dacă o persoană în orice lună din 2025 a avut un câștig salarial de 8.620 lei brut, acestei persoane îi revine un punct. O persoană care a avut un salariu, de exemplu, de 4.310 lei va ajunge să primească 1/2 puncte.
Deci înmulțim aceste puncte cu VPR-ul? Teoretic da, doar că venitul salarial brut poate să difere de la o lună la alta. De exemplu, în aprilie 2025, câștigul salarial mediu din extracția petrolului brut și a gazelor naturale a crescut cu 35,6% față de luna precedentă. Aceste fluctuații sunt normale, în anumite luni scade câștigul salarial din cauză că se muncește mai puțin sau că sunt concedii, în timp ce în alte perioade se acordă prime sau bonusuri.
Pentru a determina pensia publică se utilizează punctajul anual care reprezintă doar o medie aritmetică a tuturor punctajelor lunare.
Deci înmulțim VPR cu punctajul anual și … apoi repetăm procesul pentru fiecare an în care salariatul a contribuit la sistemul de pensii publice. Poate în primul a avut o medie anuală de 1 punct, poate în al doilea an de 2 puncte, în al treilea de 1,5 puncte… Pensia publică, în esență, este suma acestor punctaje anuale * VPR.
De ce trebuia să crească VPR-ul?
Valorea inițială a punctului de referință de 81 lei trebuia să fie actualizată în fiecare an în funcție de doi indicatori: 100% din rata inflației medii anuale și 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat.
Nu este o creștere cam mare? Procentual poate părea mare, deoarece vedem 100% și 50%, dar în realitate:
Indexarea cu rata inflației medii anuale se asigură că puterea de cumpărare a pensiei nu scade. Avem pensia de 3.000 de lei și inflația de 10%, dacă pensia ajunge la 3.300 de lei înseamnă că persoana doar și-a păstrat puterea de cumpărare, nicidecum că acum își permite luxul.
Indexarea cu 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut real se asigură că dacă puterea de cumpărare a salariilor chiar a crescut, atunci, cu siguranță, pe baza contribuțiilor de asigurări sociale pe care le vor vărsa lucrătorii, se vor găsi bani pentru a crește pensia.
Nu este de ajuns o indexare cu rata inflației? Nu, pentru că indexarea strict cu rata inflației doar menține puterea de cumpărare.
Indexare cu 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat nu este cam mare? Nu, deoarece:
Câștigul salarial mediu real se calculează ca raport din câștigul salarial mediu și indicele prețurilor de consum. Altfel spus, dacă salariul crește cu 12% și inflația cu 10%, ce rămâne dintre cele două este creșterea reală.
Cu cât crește salariul, cu atât crește și nivelul contribuțiilor de asigurări sociale, adică banii care se duc către Pilonul I.
Cu inflația ne-am asigurat o dată că va crește VPR-ul, iar mai apoi dacă salariile lucrătorilor cresc mai rapid decât inflația, ne permitem să dăm 50% din această creștere. De ce? Pentru că se duc și mai mulți bani la bugetul de asigurări sociale din creșterile salariale ale acestor lucrători.
De exemplu, dacă salariul crește cu 1.000 de lei, contribuția la CAS crește cu 250 de lei.
Creșterea din Legea 360/2023 poate părea un cadou electoral
În România există această logică în argumentare: atunci când o măsură este pro-lucrător, se găsesc analiști să declare că măsura este un simplu cadou politic. Este vorba de creșterea pensiilor? Cadou politic. Cresc salariile? Cadou politic. Se indexează salariul minim? Cadou politic.
În cazul de față, indexarea automată a pensiei în funcție de inflație și de creșterea reală a câștigului salarial real nu reprezintă o bunătate a guvernului PSD-PNL de la acea vreme. Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care a fost înlocuită de Legea 360/2023, prevedea:
Valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata medie anuală a inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat.
Textul din Legea 360/2023 este copy-paste din Legea 263/2010. Dacă ne uităm și mai în trecut, înainte de 2010, pe Legea 19/2000, indexarea se făcea cel puțin cu rata inflației:
Valoarea unui punct de pensie se stabileşte prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Aceasta se determină prin actualizarea valorii punctului de pensie din luna decembrie a fiecărui an cu cel puţin rata inflaţiei, prognozată pentru anul bugetar următor de instituţia cu atribuţii în domeniu.
Formula folosită astăzi nu este nicidecum o noutate, ci reprezintă doar o continuare a practicii impuse de Legea 263/2010. În niciun caz nu este vorba de un cadou politic.
Să ne întoarcem la calcul
Începând cu anul următor intrării în vigoare a prezentei legi, valoarea punctului de referinţă se majorează anual, la începutul fiecărui an, în luna ianuarie, cu rata medie anuală a inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat, indicatori definitivi, cunoscuţi în anul curent pentru anul calendaristic anterior, comunicaţi de Institutul Naţional de Statistică.
Rata medie anuală a inflației în 2024 este de 5,6%, iar în 2025 va ajunge la aproximativ 7,3% conform datelor furnizate de Comisia Națională de Strategie și Prognoză.
În momentul de față nu există date finale cu privire la creșterea veniturilor salariale pe întreg anul 2025, așa că ne folosim de datele prognozate tot de la Comisia Națională de Strategie și Prognoză. În 2024 creșterea reală a câștigului salarial a fost de 6,4%, iar în 2025 va ajunge la -1,1% (salariile cresc mai încet decât prețurile).
Conform formulei de calcul: VPR ar fi trebuit să crească în 2025 cu 5,6 (inflația medie anuală) + 6,4 * 1/2 (50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut) = 8,8. VPR-ul ar fi trebuit să ajungă la 81 +8,8 = 89,8, adică 90.
Există și pârghii de control
Să presupunem că există o perioadă dificilă în care contribuțiile de asigurări sociale nu sunt atât de mari. Pilonul I nu se finanțează din buna-voință a statului, ci are un buget separat - bugetul de asigurări sociale de stat. Banii colectați prin CAS (25%) se duc către Pilonul I (20,25%), iar restul de 4,75% către Pilonul II.
Unii ar zice că este vorba de furt. Nicidecum. Banii intră în Pilonul I din banii pe care noi, salariații (și alte categorii), îi plătim sub formă de CAS, iar în secunda doi se duc în contul unui pensionar.
Unii ar zice că nu este corect, dar mecanismul funcționează pe un principiu al solidarității sociale. Cât timp eu am fost copil, tu ai muncit ca adult să-mi plătești școala, drumul către școală, creșa, grădinița și orice alt serviciu public pe care l-am folosit. Acum că te-ai pensionat, eu, salariat fiind, plătesc ca tu să te bucuri de pensie. Copiii mei vor face la fel, vor primi din taxele mele ca salariat, iar apoi când se vor angaja că îmi vor plăti pensia.
Legea 360/2023 prevede în momentul de față două pârghii de control care limitează creșterea VPR-ului:
Începând cu anul 2025, procentul de majorare rezultat din aplicarea prevederilor alin. (3)-(5) nu poate fi mai mare decât procentul de creştere al veniturilor din contribuţiile de asigurări sociale la buget sau rata medie anuală a inflaţiei din ultimii 2 ani, indicatori definitivi, cunoscuţi în ultimii 2 ani anteriori, comunicaţi de Institutul Naţional de Statistică, situaţie în care se acordă procentul cel mai avantajos.
În cazul nostru, să ne uităm la anul 2025. VPR-ul ar fi trebuit să crească cu 8,8, însă inflația medie creșterea contribuțiilor de asigurări sociale este de doar 8,1%. Inflația media în ultimii doi ani era de doar 8,0%.
Pârghiile de control au scopul de-a se asigura că acele creșteri “nu sunt scăpate de sub control” și că ar exista bani care să le finanțeze. Este imposibil de aproximat impactul unei creșteri la virgulă, deoarece unii oameni mor, alții se pensionează și, poate, pe piața muncii intră doar lucrători cu salarii mici. Chiar și așa, pârghia de control există și nicidecum nu este vorba de un “cadou electoral” sau de o creștere a pensiilor nestăpânită.
Dacă indexarea s-ar fi făcut începând cu 2025 și ar fi continuat în 2026, astăzi VPR-ul ar fi fost de 96 lei. Dacă începea din 2026, sărind astfel peste 2025, se ajungea la 88 lei.
Dacă începe creșterea VPR-ului doar din 2027, valoarea acestuia va ajunge la 88, cu 15 puncte sub valoarea care ar fi trebuit să fie dacă indexarea se făcea începând cu 2025.
Sistemul de pensii publice se confruntă cu dificultăți serioase, iar în anii următori acestea se vor amplifica. Există soluții miraculoase propuse în piață de a trece Pilonul I la Pilonul II și de-a “înmulți”, astfel, banii prin investiții. Cei care propun un astfel de sistem uită că principiul solidarității sociale nu se aplică și la Pilonul II. De asemenea, nu se pot transfera bani de la un Pilon la altul peste noapte, iar apoi să pretindem că putem să dăm bani pentru pensiile pe care le avem deja în plată.
Pilonul I suferă și din cauza natalității scăzute, dar și din cauza numeroaselor pensionări care vor veni în momentul în care “decrețeii” vor părăsi câmpul muncii. Vor ieși sute de mii de oameni ale căror contribuții vor trebui înlocuite de noi intrări în piața muncii. Intrări actuale nu sunt suficiente și nicidecum nu vor înlocui deficitul creat în momentul pensionării. De asemenea sistemul de pensii funcționează în momentul de față cu un deficit, fiind nevoie anuală de subvenții de la bugetul de stat.
Soluții salvatoare precum creșterea vârstei de pensionare la nivelul întregii populații nu rezolvă nicidecum problema, ci doar creează și mai multă dezamăgire în rândul populației. Trebuie amintit că așa cum există un mecanism de indexare anual al pensiei, Legea 360/2023 prevede o majorare a stadiilor contributive în funcție de evoluția speranței de viață:
Începând cu data finalizării eşalonării prevăzute în anexa nr. 5, stagiul minim de cotizare contributiv, stagiul complet de cotizare contributiv şi vârsta standard de pensionare, prevăzute de prezenta lege, sunt majorate în funcţie de evoluţia speranţei de viaţă din România, la un interval de maximum 3 ani.
Mecanisme pentru actualizare în funcție de evoluția situației demografice și economice există în lege, nu este nevoie de reglementări pe calea ordonanței de urgență. Reglementarea ad-hoc riscă să erodeze și mai mult încrederea scăzută a românilor în stat, dar și să afecteze profund idealurile sociale care sunt fundamente ale statului român modern.
Cu siguranță, în partea fiscală-bugetară, neindexarea VPR-ului ține în frâu cheltuielile statului și reduce povara subvenției Pilonului I. În contextul austerității pentru a reduce deficitul bugetar, această măsură are un impact de restrângere a cheltuielilor statului. Totuși, trebuie amintit, că o neindexarea a pensiilor duce și la o scădere a consumului, lucru care poate afecta atât motorul de creștere economică, dar și nivelul de venituri bugetare colectate prin taxa pe valoare adăugată.
Neindexarea, încă o dată, cimentează unui precedent periculos care se observă încă de la Legea 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Există promisiuni de creștere, însă la scurt timp sunt amânate prin ordonanțe de urgență. Din cauza acestor amânări la nesfârșit, sporurile bugetarilor sunt astăzi blocate la nivelul anului 2018. Pensiile riscă să ajungă în aceeași situație.
Din restul lumii 🌍
🇻🇪 Confederația Sindicală Internațională (ITUC) și sindicate din întreaga lume au condamnat ferm agresiunea militară a SUA în Venezuela, subliniind încălcarea suveranității și solidaritatea cu lucrătorii venezueleni.
🇮🇳 Sindicatele bancare din India vor un program de lucru de cinci zile și se pregătesc pentru o grevă națională la 27 ianuarie 2026, după proteste ample în Raipur.
🇬🇧 Lucrătorii din cadrul International Transport Workers’ Federation (ITF) din Marea Britanie au anunțat greve și acțiuni de protest împotriva planurilor de concedieri și restructurări, în timp ce sindicatele maritime pregătesc o conferință globală anti-automatizare.