🔥 131: se zvonește că statul cheltuie prea mult cu Sănătatea
Cheltuieli sub media europeană. Dezinformare voită în masă. Vinovatul de serviciu? Personalul medico-sanitar.
Cheltuielile cu Sănătatea
România a cheltuit cu Sănătatea echivalentul a 5,8% din PIB în 2022, mult sub media europeană de 10,4%. De data aceasta, România nu este la coada listei alături de Bulgaria sau Ungaria, căci amândouă alocă un procent mai mare sănătății: 7,7%, respectiv 6,7% din PIB. Vecinii noștri din coada statisticilor europene au un avans considerabil în fața noastră, lăsându-ne pe noi să alocăm mult prea puțin pentru a rezolva probleme majore.
Problema sănătății, precum o arată și cercetările academice se naște din faptul că România cheltuie mult prea puțin pe Sănătate. Nevoia este cert mai mare, mai ales că omul de rând susține din buzunar 30% din întreg sistemul de Sănătate.
Cum așa? Finanțarea sistemului de Sănătate arată astfel:
Pe de-o parte este contribuția la CASS, reprezentând 42,66% din totalul cheltuielilor cu Sănătatea din România.
Mai apoi vine contribuția personală de 30,05%. Pentru fiecare leu plătit, un român mai scoate din buzunar 70 de bani ca să acopere serviciile medicale.
Discursul public
Nu doar sindicatele sau mediul academic consideră că România alocă mult prea puțin Sănătății. Patronatul Furnizorilor de Servicii Medicale Private (PALMED) confirmă aceeași ipoteză:
S-a ajuns la o sumă de 1.390 EURO PPP per persona pe an, dar suntem încă la o treime din modelele europene cu care vrem să ne comparam. Efortul financiar alocat sănătății, judecat ca % din PIB, este in Romania 5% iar in țările vestice peste 10%. Acest indicator creste însă numai odată cu PIB, si evoluează invers proporțional cu plățile din buzunar are pacienților.
În ciuda acestui consens, mesajul venit din partea guvernanților este acela al cheltuielilor mult prea mari, disproporționate, care nu sunt sustenabile și duc la instabilități în sistem. Problema deceselor prevenibile sau tratabile (cel mai mare număr din UE) nu se rezolvă printr-o finanțare mai slabă, ci din contră, prin alocarea de mai mulți bani.
Există și excepții, precum SUA unde se cheltuie cel mai mult pe Sănătate, dar speranța de viață este cea mai scăzută din G7. România nu este SUA. În plus, există potențial de creștere pentru a corecta problemele majore, precum ar fi decesele ce-ar fi putut fi prevenite.
Cum să citim datele
Guvernanța actuală are o obsesie pe partea de creșteri de cheltuieli. Față de anul 2024, cheltuielile Casei Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) au crescut de la 73 miliarde la 79 miliarde (o creștere de 7,6%) în 2025. Creșterea de anul acesta este mult sub media creșterii anuale de 11,5% în perioada 2018 - 2023.
Creșterea cheltuielilor nu arată nimic. Simplă creștere a cheltuielilor nu arată nici pe ce s-au dus banii sau din ce cauză a fost nevoie să crească banii alocați. Să simplificăm: te uiți în portofel și observi că într-o lună ai cheltuit 1.000 de lei, iar în alta 2.000 de lei. Din start este vizibil că ai cheltuit mai mult, dar trebuie să te uiți pe bonuri ca să înțelegi de ce:
Te-ai petrecut și ai chefuit de 1.000 de lei?
Ai plătit o taxă de școlarizare pentru un curs care te ajută în carieră de 1.000 de lei?
În ambele cazuri cheltuielile cresc, dar rezultatele sunt diferite. O simplă creștere a cheltuielilor fără a interoga motivele ne arată că au crescut cheltuielile și atât. Punct. Nimic mai mult.
Atât timp cât sistemul rămâne subfinanțat, iar din cauza subfinanțării rezultatele rămân sub media europeană, o creștere a banilor alocați nu poate fi considerată o risipă.
Cheltuielile publice cu spitalele
Argumentul guvernanților se concentrează pe cheltuielile cu spitalele publice care sunt privite ca fiind niște “găuri financiare”. Față de alte tipuri de unități medicale, într-adevăr, spitalele sunt mai scumpe, pentru că necesită mai mult personal, dar și datorită specificului acestora.
În ambulatorii sau policlinici nu încerci să readuci la viață un om sau să faci operații pe corp deschis după care va sta internat 14 zile. Spitalul duce greul în aceste cazuri. Este imposibil de comparat un consult cardiac dintr-un ambulatoriu de specialitate cu o operație, urmată de reanimare, iar apoi de internare la terapie intensivă.
Spitalul duce greul și din cauza absenței unor linii de tratament preventiv, dar și din cauza absenței ambulatoriilor sau policlinicilor. Costurile “ridicate” sunt generate de faptul că pacientul, în apropierea locuinței, nu are altundeva unde să se ducă decât la spital pentru a se trata.
În plus, capacitatea de prevenție a populației este redusă, astfel încât pacienții ajung de multe ori la spital cu afecțiuni care ar fi putut fi prevenite în urmă cu câteva luni în regim de medicină primară (medic de familie) sau în ambulatoriu.
Chiar și așa, cheltuielile publice cu spitalele nu au explodat în ultimul an. În 2025 au crescut cu 2,0% față de 2024, în timp ce media creșterii anuale în perioada 2018 - 2023 a fost de 9,9%.
Ponderea cheltuielilor cu spitalele publice a scăzut de la 59,9% în 2024 la 56,7% în 2025, ceea ce indică că nu cheltuielile generate de spitale au reprezentat marea creștere a cheltuielilor CNAS. Tendința este una descrescătoare, astfel încât în 2020, cheltuielile cu spitalele publice reprezentau 68,0% din totalul cheltuielilor CNAS, doar ca în 2023 să ajungă la 62,7% - o scădere de 5,3%.
În ultima analiză cu privire la evoluția cheltuielilor publice pentru sănătate, Solidaritatea Sanitară arată că:
[…] din cele 19,4 mld lei în plus la bugetul CNAS, doar 7,3 miliarde lei au fost alocate spitalelor publice. Restul de 12 miliarde lei (adică cca. 62% din creșterea bugetului CNASS; sau 15% din bugetul actual al CNASS) fiind alocată ... altor tipuri de cheltuieli ale CNAS.
Adică, cea mai mare parte a creșterii bugetului CNAS din ultimii 2 ani nu este generată de creșterile salariale din spitalele publice, ci de alte cheltuieli. Din perspectiva intențiilor de reducere a cheltuielilor poate fi constatat că cele 12 miliarde lei în plus la alte tipuri de cheltuieli decât cele salariale reprezintă mai bine de 2 puncte procentuale adăugate la cheltuielile totale ale sănătății din totalul cheltuielilor bugetare. Adică, ele corespund exact nivelului creșterii foarte mari din ultima perioadă.
Pentru a simplifica înțelegerea, “Cheltuielile pentru spitale publice” și “Altele” trebuie privite în paralel.
În 2025 cheltuielile cu spitalele publice au crescut cu 2,0%, în timp ce alte tipuri de cheltuieli s-au majorat cu 16,1%. În perioada 2018 - 2023, cheltuielile cu spitalele publice s-au majorat în medie cu 9,9% pe an, în timp ce alte tipuri de cheltuieli ale CNAS au crescut cu 14,4%.
Cheltuielile cu salariile
Din totalul de 45 de miliarde lei cheltuite de CNAS cu spitalele publice în 2025, 30 miliarde lei (67,4%) s-au dus către salarii. În 2025 cheltuielile cu salariile au crescut cu 6,5% față de 2024, în timp ce în perioada 2018 - 2023 media a fost de 7,9%.
Bugetul CNAS este de 2,28 ori mai mare în anul 2025 față de 2018.
Cheltuiala aferentă spitalelor publice este de 1,91 ori mai mare în anul 2025 față de 2018.
Cheltuielile cu salariile în spitalele publice sunt de 1,81 ori mai mari în anul 2025 față de 2018.
Creșterea cheltuielilor cu salariile este un lucru negativ? Unii așa ar afirma, dar logica pe care o folosesc nu are la bază niciun fundament analitic. Din contră, logica acestora se bazează doar pe interpretări subiective, alimentate de-un discurs al austerității în care orice creștere este privită negativ.
Creșterea cheltuielilor cu salariile poate fi privită ca o majorare a veniturilor personalului din sănătate, ceea ce a contribuit la un trai mai bun pentru aceștia, dar și la o creștere a consumului individual. În plus, creșterea salariilor a fost necesară pentru a preveni exodul personalului calificat care în perioada 2010 - 2017 a părăsit țara.
În ciuda acestor argumente, grupurile care sunt în favoarea austerității mențin narativa că orice cheltuială în plus este negativă și că trebuie găsite modalități pentru a elimina risipa. Nu există risipă în salarizarea bugetarilor, cel puțin nu la nivelul la care afirmă portavocea acestor grupuri. Mai jos am explicat, de fapt, cât ar fi trebuit să câștige un bugetar astăzi. Dacă legea se respecta, statul trebuia să aloce mai mult de 30 de miliarde pentru cheltuielile cu salariile din spitalele publice.
Față de 2018, ponderea cheltuielilor cu salariile este cu 4,0% mai mică din totalul cheltuielilor cu spitalele și cu 9,9% din totalul cheltuielilor CNAS.
Concluzii de la Solidaritatea Sanitară
Toate aceste date demonstrează următoarele
Nu cheltuielile salariale sunt sursa problemei. Cu toate acestea, prima măsură adoptată a fost reducerea veniturilor celei mai mari părți a angajaților din sistemul public de sănătate.
Nu cheltuielile spitalelor sunt sursa problemei. Cu toate acestea intențiile de reformă sunt îndreptate prioritar către reducerea cheltuielilor spitalelor publice (la care se adaugă – conform declarațiilor oficiale – majorarea sumelor alocate unităților private).
Direcțiile care generează o creștere a costurilor sunt cu totul altele (ele putând fi observate în analiza de detaliu a cheltuielilor CNASS). Cu toate acestea, oficialii anunță intenția creșterea costurilor în aceste direcții (cum ar fi sumele alocate sectorului privat).
Știri din România
Tensiunile privind reînarmarea cresc, însă Fabrica de Arme din Cugir se pregătește să-și numească din nou în funcția de director un psiholog, fost SRI-ist, cu un master la Academia Națională de Informații, fără studii în domeniu.
Sindicatul contestă numirea, dar și acuză că a fost creată o funcție de director general adjunct doar pentru a-l ține acolo până la o eventuală renumire în funcție.
66,2% dintre români consideră că Nicolae Ceaușescu a fost un liber bun pentru România. Doar 24,1% cred că a fost un lider rău. Unii acuză răzobiul hibrid al Rusiei, dar nu cred că narativa se potrivește în acest caz. Creșterea decalajelor, scăderea calității serviciilor publice, izolarea ruralului, dispariția industriei, dar și a clasei muncitorești industriale, trecerea către noi forme de muncă atipice care duc la precaritate… Poate de acolo.
Bolojan s-a întâlnit cu investitorii străini (Consiliul Investitorilor Străini) pentru a-i reasigura că țara este deschisă către mediul de afaceri.
Nu înțeleg nevoia de reasigurări constante când unul dintre vicepremieri, Dragoș Anastasiu, nici măcar nu a fost ales, este responsabil de reforma statului și are un discurs pro-business, pe filieră americană, MAGA-istă, dar un pic mai tonifiată.
Știri din afara României
În Missouri, SUA, activiștii s-au luptat să obțină concediu medical pentru zilele în care oamenii sunt bolnavi. În timp ce la noi a scăzut indemnizația aferentă, în state americane precum Missouri, aceste beneficii nici măcar nu există.
58% din votanții din Missouri au votat că și-ar dori libere plătite, dar guvernanții au distrus complet inițiativa.
Greve pentru apărarea serviciilor publice:
Grevă de 48 de ore în Sao Paulo, Brazilia, pentru a se opune privatizării spitalelor.
Grevă de 2 zile în New Orleans, SUA, împotriva politicii anti-sindicale a unei rețele private de sănătate.
Grevă în Peru pe 16 iulie împotriva politicii de-a privatiza asigurarea de sănătate a cetățenilor.
Atacurile Israel împotriva palestineinilor care așteaptă mâncare s-au intensificat. Cel puțin 67 au fost uciși stând la coadă pentru mâncare într-un ultim atac, iar 25 de țări cer Israelului să înceteze cu aceste ucideri și să încheie un armistițiu. România nu se numără printre aceste țări.
Bine punctat! Dar câți citesc?
Foarte buna analiza. Așa inclin și eu