Șomajul în rândul tinerilor din România: viziune de ansamblu [Analiza 007]

Cei mai mulți tineri șomeri? În România!

Șomajul în rândul tinerilor din România rămâne o problemă acută, afectând semnificativ peisajul socio-economic al țării. Conform datelor recent-publicate de Institutul Național de Statistică (INS), rata de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani continuă să fie scăzută, ridicând semne de întrebare cu privire la viitorul pieței muncii și la dezvoltarea economică pe termen lung. Printre cauzele principale se numără lipsa unor politici eficiente de ocupare a forței de muncă, dar și lipsa locurilor de muncă adecvate în zonele rurale sau în urbanul mic.

Comparații cu statele din Vest unde tinerii lucrează nu țin cont și de profilul cultural, dar și de posibilitățile de angajare. În Vest, cum observăm adesea comparația, tinerii se duc la facultate și lucrează în paralel în cafenele, magazine sau chiar și fabrici. Varii țări, printre care și Olanda, oferă beneficii fiscale angajatorilor pentru a-i angaja pe tineri, dar au și un sistem de taxare progresiv ce ridică povara fiscală de pe umerii studenților care au venituri scăzute.

De asemenea, o persoană care studiază la o facultate cu un nivel al intensității mai scăzut poate avea mai multe șanse să-și găsească un loc de muncă decât cineva care trebuie să fie axat pe studii constant fără întreruperi. De asemenea, oportunitățile de angajare part-time sunt mult mai limitate în România, atât din cauza legislației care descurajează munca în acest regim, dar și din cauza lipsei unui sistem de taxare progresiv.

Tendințele actuale privind ocuparea forței de muncă pe grupe de vârstă și gen

Unul dintre aspectele importante este distribuția inegală a ocupării forței de muncă în funcție de vârstă. Persoanele cu vârsta cuprinsă între 25 și 54 de ani reprezintă majoritatea forței de muncă active, în timp ce segmentul tinerilor între 15 și 24 de ani are cea mai mică rată de ocupare. Chiar dacă datele pentru al doilea trimestru al anului 2024 indică o ușoară îmbunătățire față de aceeași perioadă a anului trecut, tendința generală de scădere a ocupării în rândul tinerilor ridică semne de întrebarea.

Neparticiparea tinerilor pe piața muncii nu este o problemă ce poate fi redusă la individ Dincolo de factorul cultural, dificultățile de angajare au legătură și cu nivelul scăzut al salarizării care fac locurile de muncă neatractive pentru tineri. Nivelul de decență, de trai minim, trebuie să stea la baza calculării salariului unui tânăr, indiferent dacă acesta dă cu mătura, împachetează sandvișuri sau scrie linii de cod. Nivelul de calificare al unui job nu ar trebui să dicteze și decența vieții. Pandemia ne-a arătat că atunci când cu toții eram în casă, lucrătorii din complexele comerciale au dus greul fără a putea să lucreze în regim de telemuncă. Să le spui acestora că nu au dreptul la un salariu decent pentru că nu au calificările unui programator este o lipsă de empatie față de omul muncii.

Dincolo de discrepanțele generaționale, diferențele de ocupare între femei și bărbați rămân un alt aspect de luat în considerare. Deși la nivelul tinerilor diferențele sunt mai mici decât în cazul segmentelor de vârstă mai înaintată unde rata ocupării în rândul femeilor continuă să fie mai scăzută. Această discrepanță este influențată de factori culturali care plasează bărbatul în rolul principal de întreținător, iar femeia în cel de îngrijitor domestic.

Șomajul în rândul tinerilor: O problemă persistentă

Șomajul în rândul tinerilor este o problemă majoră indiferent de gen, iar diferențele dintre femei și bărbați în ceea ce privește rata șomajului sunt relativ mici. Totuși, segmentul de vârstă 15-24 de ani se confruntă cu cele mai ridicate niveluri de șomaj. Conform datelor prezentate, 23,4% dintre femeile active pe piața muncii în această grupă de vârstă sunt șomere, comparativ cu 22,3% dintre bărbați. Această situație arată că tinerii, indiferent de gen, se confruntă cu dificultăți considerabile în găsirea unui loc de muncă adecvat.

Șomajul nu se referă la procentul total al oamenilor care nu lucreză. Pentru a fi șomer, o persoană trebuie să îndeplinească următoarele condiții conform Legii 76/2002:

1.    este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani și până la îndeplinirea condițiilor de pensionare;

2.    starea de sănătate și capacitățile fizice și psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci;

3.    nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, în vigoare;

4.    este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare, dacă s-ar găsi un loc de muncă.

Pentru a fi înregistrat ca șomer, trebuie să se înregistreze la agenția județeană pentru ocuparea forței de muncă. Anterior atrăgeam atenția asupra ratei mici a ocupării pe piața muncii – 18,7% în rândul tinerilor în T2 2024. Ocuparea se raportează la întreg segmentul populației din acel grup de vârstă. Practic, dintr-un total de tineri, doar 18,7% lucrează. Dacă atât de puțini lucrează, cum este rata șomajului de doar 22,3%.

-              22,3% + 18,7% = 41%. Unde sunt restul de 59%? Ceva nu este clar.

Populația ocupată se raportează la totalul populației.

Populația activă reprezintă totalul populației ocupate plus șomerii, raportați la totalul populației.

Șomajul mai apoi se calculează ca procent din totalul populației ocupate, nu din totalul populației. De ce? Șomerii sunt considerați ca persoane care caută activ un loc de muncă, persoane care doresc să revină sau care pot să revină pe piața muncii. Pensionarii nu sunt șomeri, nu sunt nici activi, dar fac parte din populația totală.

Diferențele dintre mediul urban și cel rural

Șomajul este mai răspândit în mediul rural decât în cel urban, însă diferențele nu sunt semnificative la nivel național. Depopularea satelor și exodul tinerilor către orașe sunt în mare parte determinate de lipsa locurilor de muncă de calitate în mediul rural. În plus, tinerii care nu reușesc să se integreze pe piața muncii migrează către zonele urbane, lăsând în urmă comunități rurale cu o populație îmbătrânită și dependentă de asistența socială. Mitul „asistaților sociali” este perpetuat adesea fără a lua în considerare precaritatea oportunităților de muncă din aceste regiuni. Acest mit propagă ideea dorinței de nemuncă, a oamenilor care preferă să stea pe ajutoare sociale (în decembrie 2023 a fost în medie aproximativ 300 lei) fără a înțelege dinamicele regionale.

Fenomenul NEET și poziția României în Europa

Un alt indicator îngrijorător este procentul ridicat al tinerilor care nu sunt angajați și nici nu urmează o formă de învățământ sau formare profesională (așa-numiții NEET – Not in Education, Employment, or Training). În 2024, 16% dintre tinerii din România erau clasificați ca NEET, un procent semnificativ, dar mai scăzut decât media globală de 21,8%. Totuși, România se situează printre țările europene cu cele mai mari procente de tineri NEET, depășind chiar și media statelor din Europa de Est, unde 11,6% din tineri se regăsesc în această situație. Situația este alarmantă deoarece față de 2013, toate țările membre ale Uniunii Europene au înregistrat progrese în creșterea participării cu excepția României. 11 ani mai târziu situația este la fel de îngrijorătoare precum era în 2013 când România nu era fruntașă în această privință.

Proporția ridicată a tinerilor NEET are implicații negative asupra economiei naționale, creând presiuni suplimentare asupra sistemelor sociale și reducând posibilitatea dezvoltării de capacități inovatoarea pe termen lung.

Raportul Mario Draghi atrage atenția asupra nevoii de-a regăsi motorul inovator al Uniunii Europene, iar în acești 16% dintre tineri se găsește o posibilă masă de oameni care să pună umărul la schimbare. Schimbarea nu poate veni doar din dorințe antreprenoriale individuale generate de unii oameni care au îndeajuns de mult zvâc necesar pentru a se confruntă cu toate problemele structurale și a le înfrânge.

Pentru a putea promova inovarea și dezvoltarea economică este nevoie de-o schimbare structurală care să vizeze integrarea acestora care ajung să se piardă pe parcurs. Cum ajung să fie mobilizați? Aici sunt numeroase limitări, bine punctate în strategiile care-i menționează pe tineri, dar care nu ajung să aibă impactul dorit.

Este o limitare individuală dată de o lipsă a dorinței din partea tinerilor? Obsesia găsirii unui vinovat individual ignoră problema de fond cu care se confruntă atât România, dar și Europa: erodarea statului social. Riscul de sărăcie și excluziune socială s-a diminuat de-a lungul anilor, dar calitatea învățământului este în continuare îndoielnică, iar clivajele dintre mai bogați și cei săraci se adâncesc. Nivelul educațional al părinților, în România, ajunge să definească traiectoria vieții copiilor: 81% dintre copiii ce provin din familii cu un nivel scăzut al educației ajung să fie în risc de sărăcie sau excluziune socială.

Idealul social european promite prosperitate tuturor indiferent de origini, doar că realitatea din teritoriu arată opusul. Pentru cei care se bucură de-o familie grijulie și au acces la educație, găsirea unui loc de muncă nu este o dificultate atât de mare cât este pentru cei care provin dintr-un mediu precar.

Șomajul în România vs. Media UE

Raportat la media europeană, România se confruntă cu un nivel alarmant al șomajului în rândul tinerilor. În 2024, rata șomajului în rândul tinerilor români era de 24%, aproape dublu față de media europeană de 14,8%. Această situație nu este tipică pentru regiunea de Est a Europei, unde țări precum Bulgaria, Polonia și Ungaria înregistrează rate de șomaj mult mai mici în rândul tinerilor (12%, 10%, respectiv 13%).

Cu toate acestea, șomajul general din România, calculat pentru toată populația activă, este sub media europeană, ceea ce indică faptul că problema șomajului este mai pronunțată în rândul tinerilor decât în rândul populației adulte. În timp ce rata șomajului pentru întreaga populație activă din România este de 5,3%, media europeană este de 6,0%.

Concluzie

Guvernul României a recunoscut gravitatea problemei și a inclus în Strategia Națională pentru Tineret 2023-2027 o serie de măsuri menite să sprijine tinerii în tranziția lor către piața muncii. Printre soluțiile propuse se numără promovarea antreprenorialului și facilitarea accesului la formare profesională, în special în domenii cu potențial de creștere economică.

Totuși, pentru ca aceste măsuri să fie eficiente, este necesar un efort concertat care să implice atât guvernul, cât și angajatorii, dar și sindicatele. Tinerii nu doar că își doresc locuri de muncă, dar cer și condiții adecvate de lucru și o remunerație corectă. În acest sens, este esențial ca politicile de ocupare să fie actualizate și adaptate la nevoile și așteptările tinerilor.

Schimbarea perspectivei este necesară. Nevoia de formare profesională este reală, dar și joburi de calitate care să ofere perspective de viitor tinerilor. Cutuma veche de-a accepta orice job pentru că reprezintă o oportunitate nu ar trebui să fie în continuare modul de funcționare al pieței. Standardele slabe din cadrul unor companii ce sunt tolerate de angajați se propagă mai departe. Dacă se poate cu puținul într-un loc, categoric se va putea și în altul.

În fața acestei provocări, statul prin organismele proprii poate interveni pentru a corecta neregulile din companii și pentru a promova standarde de muncă în diverse ocupații. Fără aceste intervenții, așteptările de la piață de-a se regla de una singură o să ne lase să stăm în stand-by mult și bine.

Șomajul în rândul tinerilor din România reprezintă o provocare majoră pentru dezvoltarea economică a țării și pentru coeziunea socială. Lipsa de oportunități pentru tineri nu doar că afectează prezentul, ci influențează și viitorul economic al României.

În ciuda unor măsuri recente și a strategiilor propuse, este nevoie de o abordare mai complexă și de o colaborare mai strânsă între guvern, angajatori și instituțiile educaționale pentru a asigura o tranziție mai lină a tinerilor către piața muncii. Doar astfel România va putea reduce rata ridicată a șomajului în rândul tinerilor și va putea valorifica potențialul acestei generații.

Acest articol a fost pregătit pentru Confederația Națională Sindicală „Cartel Alfa” și reflectă opinia autorilor. Acest material nu reprezintă poziția CE sau a Guvernului României, care nu poartă răspunderea modului în care informația conținută în acest comunicat ar putea fi utilizată.

---

Proiectul "+CAP – Capacitarea CNS Cartel ALFA pentru îmbunătățirea și modernizarea dialogului social la toate nivelurile", cod proiect 311262, este implementat de către CONFEDERAȚIA NAȚIONALĂ SINDICALĂ - "CARTEL ALFA", în calitate de beneficiar, în parteneriat cu FEDERAȚIA "SOLIDARITATEA SANITARĂ" DIN ROMÂNIA și este cofinanțat din Fondul Social European+ și se desfășoară în perioada 01.02.2024 - 31.01.2029.

Obiectivul general al proiectului vizează creșterea capacității organizațiilor sindicale printr-o serie de intervenții cu implicații sistemice la nivel național. Acest obiectiv este direct corelat cu obiectivul PEO ESO 4.2 „Modernizarea instituțiilor și a serviciilor pieței muncii pentru ca acestea să evalueze și să anticipeze necesitățile în materie de competențe, să asigure o asistență promptă și personalizată și să sprijine corelarea cererii și a ofertei, tranzițiile și mobilitatea pe piața muncii”.

Proiectul vizează un grup țintă total de 510 persoane, membri/specialiști ai partenerilor sociali și respectiv minim 28 parteneri sociali sprijiniți pentru a-și îmbunătăți capacitatea de a formula și implementa politici relevante, în vederea consolidării dialogului social și a parteneriatelor pentru ocupare și formare.

Valoarea totală eligibilă a proiectului este de 37.226.719,00 lei din care 28.442.886,33 lei contribuția UE și 8.783.832,67 lei valoarea eligibilă nerambursabilă din bugetul naţional.